O cumătră care ne guvernează

Cumătra are 44 de ani, rochie bleumarin cu bulinuţe albe şi cojocel de blană de iepure purtat în interiorul cladirii la conferinţa de presă. Are funcţia de secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice şi este membră a P.D.L., se trage din Cluj şi trăieşte în Buzău. Supraponderală, merge poticnit pe tocuri şi broboane de transpiraţie îi umezesc fruntea lucitoare, flash-urile aparatelor de fotografiat o înroşesc la faţă când se aşează gâfâind pe scaunul pluşat.

Îşi ridică guşa imperial şi trage o privire rotundă în jur, măturând cu dispreţ pleava invitaţilor. Doamna secretar de stat pare plictisită şi deranjată de faptul că trebuie să fie acolo; de ce oare a primit tocmai ea sarcina asta, de a se întâlni cu întreprinzătorii la prostia asta de întălnire de la Camera de Comerţ din Bucureşti?

E clar, lumea asta se duce dracului! Rău am ajuns, dacă o doamnă secretar de stat ca ea trebuie să suporte plânsetele păduchioşilor ăstora de privaţi, care au ei o problemă cu taxa forfetară.

Un amărăştean de întreprinzător riscă o întrebare: ,, Dumneavoastră aţi văzut că 14 000 de firme şi-au suspendat activitatea şi 4000 au intrat în dizolvare voluntară?”

Madam se înfoaie ca o curcă şi adunându-şi din toate pliurile tremurânde ce converg către buzele ei ţuguiate oful că a fost nevoită să vină aici, îi şfichiueşte scurt şi apăsat: ,,Foarte bine ca s-au suspendat! În sfârşit, au facut ceea ce trebuia! E bine să te declari inactiv, daca eşti inactiv. Trebuie să aveţi şi răspundere! V-aţi asumat, pe lângă beneficii şi nişte responsabilităţi!”.

Intreprinzătorii foşnesc nedumeriţi prin sală, parcă nu le vine să creada că aud un demnitar al Finanţelor, care e plin de entuziasm la vestea că îi dispar contribuabilii. O doamnă din sală ia cuvântul şi face apel la înţelegerea statului, arătând că în această criză, pe lângă problemele de piaţă ce duc firmele la pierderi, nu se aşteptau ca statul să mai vină cu încă una.

,,Nu noi v-am adus în situaţia asta, criza v-a adus.” se spală pe mâini madam şi contraatacă la baionetă zborşindu-se: “Ştiu un lucru sigur: nu poţi sa funcţionezi fără profit! Scopul unei firme este să facă profit! Jumătate din firmele României nu plătesc în prezent impozit!”. Logica matroanei finanţiste, reprezentanta unui guvern dintr-o ţară a cărei deficit se menţine din vremuri imemoriale, e impecabilă şi ne aminteşte de exclamaţia ţăranului ajuns din întâmplare la Grădina Zoologică, şi care văzând o cămilă cu două cocoaşe, constată: ,,Aşa ceva nu există!”.

,,Ştiţi ce faceţi? Ne omorâţi pe noi cei care am plătit corect până acum. Problema este, de fapt, imposibilitatea Guvernului de a gestiona evaziunea fiscală. Nu este echitabil. Este ca si cum ai băga la inchisoare 23 de milioane de oameni pentru că 10% din populaţie au comis crime” lansează o doamnă din sală o dilemă, aşteptând timidă un răspuns.

Imperturbabilă, madam priveşte ca prin sticlă şi aşteaptă o altă întrebare la care merită să se obosească răspunzând. În sală începe să urce o rumoare de indignare.

,,Adică eu, pentru activităţile depuse de firmă, trebuie să plătesc din banii mei benzina. In plus, trebuie tot din banii mei să plătesc benzina parlamentarilor şi directorilor din ministere. Bun, eu o să merg să-mi rezolv problemele cu metroul, dar aş vrea să facă şi ei la fel”, îndrăzneşte un participant.

Madam mai are puţin şi explodează, e de-a dreptul ofuscată de atâta impertinenţă. Auzi la ei, mitocanii, au ajuns acum să aibă treabă şi cu ea! Şuieră plină de venin, pregătindu-se de plecare: “Bine, am să propun ca directorii şi parlamentarii să îşi plătească singuri benzina. Cât priveşte mersul cu metroul, cred că nu v-ar strica nici unora”, încheie spaima cântarelor.

În ţara asta nimic nu se schimbă, discuţia dintre pedelista cocoţată la putere şi cei ce plătesc taxele ne aduce aminte de o scenă din ,,Răscoala” lui Liviu Rebreanu, când fata răsfăţată a arogantului boier Iuga se stropşeşte la ţăranii strânşi în curtea conacului.

Doamna secretar de stat ar face bine să răsfoiască volumul de mai sus, spre o corectă informare, pentru a cunoaşte ce i-au făcut ţăranii odraslei boiereşti când au prins-o după aia pe câmp.

Comments are closed.