Făcea mare vogă la sfârşitul anului 2004 expresia lansată de prezidenţiabilul Adrian Năstase, care după aflarea surprinzătorului rezultat de la urne îşi recunoştea înfrângerea şi făcea constatarea amară că există două Românii. Una a celor săraci, dependenţi de pomenile puterii, a politrucilor moşteniţi de la regimul Iliescu, a oamenilor de afaceri aninaţi de ţîţa licitaţiilor, a amărâţilor neinformaţi, speriaţi de libera concurenţă şi a bătrânilor prizonieri ai visurilor din tinereţe.

În cealaltă Românie, cea care l-a votat pe Băsescu, apăreau tinerii plini de entuziasm, cei pentru care internetul şi mediul electronic nu mai avea taine, tineri oameni de afaceri care luptau din greu pentru afirmare, oamenii sătui de corupţia generalizată, cei care, preocupaţi de soarta lor şi implicit a ţării lor, doreau schimbarea. Votându-l pe Băsescu, socoteam atunci cu mândrie că fac parte din acea Românie care reuşeşte ca de fiecare dată în istorie, surprinzător pentru toată lumea, să urce în ultima clipă în trenul ce ne duce către o ţară europeană, civilizată şi normală.
Impresia mea după aproape cinci ani este că trenul a deraiat de pe şine!

Cele două Românii s-au transformat în mai multe Românii, clivajul dintre ele mărindu-se în permanenţă şi făcându-le să se desprindă de pe corpul naţiunii ca foile de ceapă.

Se pare că miezul naţiunii, cu o zdrobitoare majoritate numerică, este a celor care şi-au pierdut credinţa că ar putea să influenţeze soarta ţarii lor; a celor care şi-au pierdut definitiv interesul pentru politică şi privesc la scandalul din ea cu îngăduinţa telespectatorului ce trece în revistă cu telecomanda emisiunile de rating de genul ,,Schimb de mame” sau ,,Vacanţa Mare”.
Romania lui Năstase a devenit proprietatea lui Vanghelie şi a suferit o transformare sinistră. Am senzaţia unui film prost de groază în care creaturi întunecate au ieşit din tunelurile noroioase ale mârlăniei şi încearcă să pună stăpânire pe ţară, contaminând tot ce ating cu tupeul lor îmbăloşat. Emisiunile de la televizor, ziarele, revistele sunt cucerite la baionetă de ţigani manelişti, de curve ,,tunate”, vraci şi paţachine, oligofreni veseli şi babe violate, apostoli ai tâmpeniei şi investitori din fotbal decerebraţi.

În această Românie, rolul lui Geoană este cel al bunicii moarte, ţinute în geam pentru a încasa pensia electorală. Mă gândesc cu groază la momentul când apostolii micilor moca, închinători la zeul Audi Q7 de culoare alb gălbuie, se vor socoti suficient de puternici să azvârle prostănacul şi să iasă la bătaie cu chipurile lor interlope la vedere.

România lui Băsescu a suferit, de asemenea, o schimbare uluitoare, printr-un număr de prestidigitaţie mediatică fără precedent, în urma căruia, cu atenţia fixată la spectacolul eternului război al preşedintelui cu nimeni şi cu toată lumea, ne-am trezit şterpeliţi şi aruncaţi peste gard.

Apostolul luptei cu corupţia şi cu securiştii a ajuns astăzi fără obiectul muncii şi asta nu pentru că i-a învins, ci pentru că aceştia l-au luat prizonier pupându-i inelul.

România lui Băsescu este acum creionată de slugoiul mecanic pe post de prim ministru, de ministrul Videanu cel condamnat la despăgubirea statului, de liota de ministrese şi deputate alese după talie şi sâni, de securiştii migraţi după interes, de baronii asfaltului. În această Românie e posibil ca un apartament valorând 800 000 de euro, să fie cumpărat de o avocată stagiară după şase ani de muncă, care întâmplător este fiica preşedintelui şi este posibil ca un preşedinte băut să urce la volan sub protecţia poliţiei.

Ici colo, prin această adunătură mai întrezărim intelectuali naivi, sau ticăloşiţi între timp de ultima şansă a căpătuirii, oameni simpli vrăjiţi pe veci de hăhăitul grosolan şi cei care au schimbat icoana lui Iliescu cu cea a mai tânărului Băsescu, preşedintele care are grijă de noi.

În pragul alegerilor europene care vor străluci prin zdrobitoarea absenţă de la urne, pe lângă opţiunile periculoase sau caraghioase, a apărut ca o tentaculă varianta Băsescu ,,reloaded” în formă feminină cu plusuri la accentul fiţos de Dorobanţi şi minusuri la inteligenţă. Această variantă nu face nimic altceva decât să ,,tăvălească” numele prezidenţial prin media la nesfărşit, în aşteptarea confruntării care contează de la toamnă.

Ca om ce crede încă în rostul votului, pot depune mărturie că există o Românie normală. Aceea în care există oameni amabili, civilizaţi şi muncitori, care muncesc din greu şi au realizări, care au vise despre bunăstarea ce îi aşteaptă şi ştiu să se bucure de viaţă împreună cu prietenii şi familiile lor. În compania acestor oameni, îmi caut disperat pe cineva care să mă reprezinte.

Dacă România mea se va regăsi la toamnă, poate ne vom regăsi şi noi cândva!