De câte ori plec din țară și mă apucă brusc o melancolie și un dor fără de alinare după dulcea țărișoară, stau și mă gândesc care ar fi motivul? Cine îmi lipsește și mai ales, după cine se zbate icnind dorul din suflețelul meu?

Să fie oare … după oamenii harnici și civilizați care trăiesc acasă? Să fie oare… după ordinea și curățenia de pe străzi? Sau după liniștea și siguranța pe care mi-o inspiră viața slujbașii statului român?

Nu cred! Cunoscându-mă de peste 40 de ani, cu siguranță conștiința mea a trebuit să se obișnuiască și să-mi accepte gusturile perverse referitoare la lectura ziarelor, preferințele bizare pentru răsfoitul știrilor referitoare la declarațiile mai marilor zilei și neostoitul orgasm intelectual produs de întâmplări mărunte și reflectarea lor în media românească.

După ce petreci zece zile în țării plicticoase cum ar fi Austria și Germania, cum să nu-ți vibreze sufletul când pui mâna în primul Petrom de după graniță pe gazetele noastre românești și începi să-ți adapi setea de noutăți cu ultimele știri și declarații!

De pildă, poți avea ocazia să citești despre declarația de ieri a guvernatorului băncii centrale, domnul Mugur Isărescu, la seminarul pe teme economice ,,România încotro”:

,,Asociația Română a Băncilor, nu doar Banca Națională, trebuie să explice cum funcționează sistemul bancar, respectiv că băncile nu sunt societății de binefacere, ci afaceri. Diferența dintre cele două noțiuni nu prea e cunoscută în România.”

Noroc mare avem cu acest domn care mai are puțin și pe care trecerea timpului îl va încastra între zidurile Băncii Naționale, ieșirea către Strada Icoanei. Fără lămuririle lui și fără această binevenită precizare cetățenii patriei puteau să cadă în păcatul venerării distinșilor bancherii, precum odinioară mulțimile ce priveau înfiorate către maica Tereza spălând picioarele săracilor.

Cu siguranță că semnarea unui contract cu dobânda de 4% care devine 9-10%, pe măsură ce salariul contractantului scade vertiginos , sau achitarea lunară a unui comision de risc ( bănuim că datorat țării…?) egal cu valoarea inițială a ratei, sunt doar plăsmuiri diavolești ce tulbură visele zbucimate ale electorilor din România modernizată de astăzi.

Cum aș putea să nu savurez declarația blondei lui Boc, de’ … fiecare cu blonda lui în PDL, doamna Vass, care ne dă o veste îmbucurătoare:

,, Guvernul ar putea reduce contribuţiile sociale în a doua jumătate a acestui an. Există, însă, o condiţie pentru ca Executivul să uşureze povara fiscală pe muncă. Potrivit Andreei Vass, dacă economia nu va creşte cu 1,5% anul acesta, aşa cum estimează autorităţile, atunci decizia de reducere a contribuţiilor va fi amânată pentru anul viitor. Premierul Emil Boc a declarat, recent, că reducerea contribuţiilor ar putea fi de 2-3 procente. Guvernul se gândeşte şi la posibilitatea reducerii cotei unice de impozitare, dar nu anul acesta.”

E clar, nu? Acest 2-3% poate veni dacă munciți și puneți mâna, băi trântorilor, să reporniți economia! Guvernul vrea! Dacă voi nu vreți, ce să vă facem? Poate vă micșorăm și cota unică! Anul viitor sau… mai precis, cândva!

Al dracului neam, românii aștia! Dacă nu stai cu gura și cu televizorul pe ei, or să creadă că viața reală e aia pe care o văd și o trăiesc ei ca niște proști, zi de zi! Parcă ar fi posedați de duhul necurat al mogulilor!

Noroc cu televiziunea lui madam’ Culcer unde Băsescu, precum popa din Tanacu, săptămânal ,,deschide cartea” pe creștetul nostru și în acompaniamentul țârcovnicului pitic care în pauzele de pupat în cur face pe ecoul din dos, ne prezice viitor de miere și belșug.

De fiecare dată când mă întorc acasă trec vama cu inima cât un purice să nu fi decedat pacientul din care se scot dracii. Că rămâne dracului, Doamne iartă!, popa și țârcovnicul fără mușterii! Și din păcate, știm cu toții ce se întâmplă când rămân slujitorii Domnului fără clienți…

Se apucă de băut și chefuială, de nu se mai scoală economia noastră nici la Sfântu’ așteaptă!