Tentația criticii literare sau aflarea în treabă la români

Astăzi, în mesajul său pricinuit de moartea lui Fănuș Neagu la vârsta de 79 de ani, domnul președinte Băsescu a făcut următoarea declarație:

,,Am primit cu tristete vestea plecarii dintre noi a scriitorului Fanus Neagu. Personalitate insemnata a culturii romane, Fanus Neagu ne-a daruit, prin intreaga sa activitate de peste 50 de ani, o opera valoroasa prin maiestria sa artistica si prin forta metaforei cu care a surprins perioada pe care a traversat-o. A fost simbolul unei generatii care a asumat literatura ca expresie a libertatii si a valorii.

Fanus Neagu va ramane in amintirea noastra pentru devotamentul cu care s-a dedicat vocatiei sale remarcabile de scriitor.

În această declarație se subsumează principiile care guvernează atitudinea melteanului față de cultură în general și literatură în special. Aici, fiind vorba de părerea președintelui tuturor meltenilor din România, declarația are meritul de a fi mai exactă și prin aceasta, precisă și pe deplin reprezentativă.

Pornind la drumul unei scurte analize de caz, trebuie să precizăm de la început, că la baza oricărei păreri despre un scriitor se aplică trei axiome care permit existența acestei păreri:

  1. Părerea despre el, respectiv exercițiul de critică literară autoimpus, se exprimă numai și numai POSTUM. Nimeni în viață nu merită oboseala de a se vorbi despre el, excepție fiind Moni, Iri, Udrea sau fotbaliștii de la noi sau de aiurea.
  2. În România, piatra unghiulară a datului cu părerea este că: ,, despre morți… numai de bine”. Aceasta nu se aplică foștilor subordonați ai mortului și poate fi oficială dacă decedatul nu și-a plătit taxa la parohie. Mustrarea se realizează prin vocea popii și poate duce la deposedarea mortului de groapă. Dar istoria recentă demonstrează că în fața creditorului cu sutană debitul transcede fără nici un fel de problemă eliberării spiritului din chingile cărnii.
  3. Principiul lui Peter are aplicare dedicată acestui gen de caz: Orice aflător în treabă tinde să se exprime cu precădere în domenii pe care nu le cunoaște, nu le practică, nu are sisteme de referință și nici abilități de a comunica păreri decente.

Reîntorcându-ne la mesajul ce ne-a atras atenția, constatăm că cititorul Băsescu, specializat în aprofundarea Levantului lui Cărtărăscu, își exprimă tristețea la auzul dispariției autorului Neagu Fănuș de care s-a apropiat și pe care l-a îndrăgit, pesemne în nenumăratele ore de lectură legănate de curenții mărilor și oceanelor străbătute în tinerețe.

Mort fiind, deci axioma 1 fiind îndeplinită, se deschide posibilitatea aplicării axiomei 2 prin care președintele îl poate proclama personalitate însemnată a culturii române. Pentru o mai bună interpretare credem că președintele s-a referit aici la cultura de viță de vie. Cu siguranță, în acest domeniu, Fănuș este cunoscut că a scrijelit cu o brișcă știrbă pe pereții nevăruiți ai crâșmelor din perioada cincinalelor în patru ani, celebrele 5 calități ale vinului (alb,rece,mult,sec și gratis) care îi vor supraviețui și pentru care posteritatea îl va prețui cum se cuvine.

Cele două axiome fiind evident îndeplinite, există posibilitatea ca domnul președinte, aici credem că îl ajută și calitatea de tată al unei fecunde și neodihnite creeatoare de limbă română, se poate trece la pasul trei, acela al aflării în treabă!

Opera este evident valoroasă după ce a fost practicată timp de 50 de ani, iar maiestria artistică din ,,Dincolo de nisipuri” sau drama țăranului Șușteru care așteaptă să i se dea apă de către chiaburii de la munte care o opresc pentru ei, fapt pentru care trebuie exterminați de marea masă a celor cărora trebuie să li se dea, că e săraci și n-au de unde!, atinge cu siguranță o culme a anilor ’50. Iar despre forța metaforelor cu care i-a înveșmântat pe Cămătaru, Beldeanu sau Bumbescu, ce să mai vorbim? Am putea, eventual, să-l rugăm pe Cornel Dinu să ne dea o porție din ele!

Fraza însă, care poate scoate din pantofi orice martor cu bun simț din perioada comunistă, este cea cu ,,generația care a asumat literatura ca expresie a libertății și a valorii”. Dacă generația lui Păunescu, Neagu, Barbu sau Săraru s-a ocupat în viziunea domnului Băsescu cu asta, mă întreb cu ce dracu’ s-au ocupat în tot acest răstimp un Noica, Gyr, Eliade sau prăpăstiosul ăla de Cioran, de la a cărui naștere tocmai ar trebui să aniversăm 100 de ani.

Te pomeni că s-au ghiftuit ca porcii din averea poporului, au băut până-n zori de zi cu secretari de partid și fotbaliștii, iară când se trezeau din beție, dădeau prilej cititorilor curioși să facă comparație de texte pentru propuneri de plagiat sau concurs de îndoctrinare cu lopata literară!

 

Comments are closed.