Tâlharii cu gulere albe

Vechea vorbă din bătrâni, aceea cu ,,Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești” își arată în aceste zile, mai mult ca oricând, înțelepciunea. După ce numai o intervenție masivă, hotărâtă și promptă a statelor occidentale au salvat de la un faliment rușinos marile corporații financiare, acestea, fiind ulterior încorsetate de anumite legi adoptate în vederea unui control mai strict al activității lor, țin să-și arate recunoștiința în felul lor, atacându-și la baionetă binefăcătorii.

Zeci de ani, mediul bancar și felurite și variate instituții financiare au fost un teren prolific pentru o adevărată viermuială în care lăcomia, suficiența, incompetența și aroganța au fost reguli de joc. După ce activitatea de creditare, adevăratul motor al unei economii capitaliste sănătoase, a fost deliberat fragmentată astfel încât responsabilitatea să devină difuză iar nenumăratele asigurări și reasigurări ale ei au dus la cost aberant pe care debitorul l-a plătit cu vârf și îndesat, bancherii pozează în fecioare virgine și moraliste.

Aceste fecioare, despletite și cernite în urma recentei crize dar cu himenul recusut pe cheltuiala contribuabilului, au găsit de curând o nouă modalitate de exprimare a neliniștilor lor existențiale. Neliniști exprimate prin intermediul complicilor lor la marea orgie de dinainte de criză, judecătorii supremi ai prețului corect, agențiile de rating. Oficine de propagandă a marilor împrumuturi cu costuri imense dar ascunse, numitele Standard & Poor’s, Moody’s și Fitch au sărit de curând la beregata Statelor Unite și amenință Franța și Marea Britanie cu scăderi de rating.

Bineînțeles că atunci când vrei să împroști cu rahat nu te împiedici de-o bagatelă de 2000 de miliarde de dolari, așa cum a demonstrat zilele trecute Standard & Poor’s. Pare evident că tot în felul acesta urechist și heirupist vor fi analizate și celelalte state care au băgat mâna adânc în foc pentru a scoate castenele ,,coapte” de nesimțirea bancherilor.

Aceștia, după ce au spoliat cu nerușinare banii investitorilor, au găsit de curând că este momentul să mai tragă o incursiune de jaf. Acțiunea concertată a agențiilor de rating combinată cu știri alarmiste lansate prin ,,cozile lor de topor” de prin diverse ziare sau agenții de media au avut ca efect speculații în urma cărora, ca de obicei, o sumedenie de investitori mărunți au pierdut enorm pentru ca o gașcă de speculatori să facă averi.

Miercurea trecută amenințarea cu scăderea de rating a Franței precum și un articol dubios din Daily Mail au dus la scăderea acțiunilor Societe Generale cu 20,6% într-o singură zi. Scăderea pe bursă de la sfârșitul lunii iulie ( de când agențiile de rating au detonat bomba) a acțiunilor S.G. a fost de 45%. Pentru niște băieți deștepți care au cumpărat joi acțiunii la Societe Generale sau obligațiuni europene, care deasemeni au fost lovite cu măciuca de acest adevărat atentat terorist media, profitul realizat prin vinderea lor peste două trei săptămâni bate lejer de 25%.

Primul semnal că totul s-a desfășurat conform planului a apărut a doua zi, astfel că Daily Mail și-a cerut scuze pentru articol, iar analiștii onești, după ce și-au revenit din șoc, au sprijinit inevitabil și cu bună credință revenirea prețului la normal.

După exemplele nenumărate oferite de criza din ultimii doi-trei ani, în care politicul și conducerea băncilor și-au dat mâna în a ascunde mizeria sub preș, dacă Parchetele din Europa ar dori să combată adevărata criminalitate financiară, ar trebui să se concentreze nu numai pe piața neagră sau pe fenomenele de evaziune fiscală ci ar trebui să își deschidă câte un birou permanent în sediile marilor organisme financiare. Și aceasta pentru că randamentul oferit de credite mânărite și speculații de acest gen este mult superior oricărei activități infracționale din domeniul financiar.

Moraliști precum Radu Grațian Ghețea sau Bogdan Baltazar, de care nu mai încapi pe micile ecrane când e vorba să discutăm despre criză și falimente, ar trebui să mai răspundă și la alt gen de întrebări decât la cele cu care au fost obișnuiți.

De exemplu, de ce anul trecut BRD-ul în timp ce ridicase dobânda clienților săi cu trei patru puncte procentuale agravând situația lor financiară, și așa lovite greu de criză, umbla prin târg la ,,vânat “ clienții altor bănci promițându-le dobânzi mai mici cu 70% decât cele practicate clienților proprii?

Sau cât de moral este ca unele bănci să își cesioneze creditele neperformante unor firme apărute din ,, spuma mării”, curățându-și astfel bilanțurile, iar firmele cu pricina după ce se încarcă cu toate mizeriile băncii își dau ,,obștescul” faliment lipsind de orice reponsabilitate ulterioară pe bancherii care și-au încasat bonusurile pentru depășirea planului la credite?

Să nu ne facem iluzii că cei doi corifeii ai moralității financiare pomeniți mai sus dintre care unul a devenit celebru cerând Parlamentului o lege pentru pedepsirea cu închisoarea a celor ce își întârzie ratele, vor supune augustei lor atenții acest gen de îndoieli.

Pentru cei care vor să-și explice de ce li se întâmplă anumite lucruri și mai ales cum, e drept că aceștia sunt din ce în ce mai puțini, un raționament corect și simplu poate duce la concluzia că în urma recentei crize, singurii care nu au avut nimic de pierdut au fost purtătorii gulerelor albe din zona financiară și cei cu gulere gri, de la jeg, din zona politică.

Iar pentru cei care nu sunt curioși, rămân teme mult mai interesante de dezbătut; cele referitoare la planurile lui Becali, noua dragoste a lui Moni și angoasele lui Oana Zăvoranu.

 

Categorii:business