La pas prin Republica Redneckșilor

Cât ar fi americanii de insipizi și lipsiți de umor, totuși uneori, aceștia reușesc să-și aducă o temeinică contribuție la bagajul de umor și ironie al omenirii. Cum de se întâmplă o asemenea minune?

Prin pronia cerească, ar spune ei, mai ipocriți. Prin mintea și gura vreunui recent imigrant din Europa, care nu a reușit încă să se obișnuiască cu clătitul zilnic al cavității bucale cu loțiunea leșioasă a ,,political correctness”-ului, am zice noi, mai realiști.

Oricare i-ar fi izvorul, termenul de ,, rednecks” pus în circulație de aceștia semnifică în traducere literală ,, gâturi roșii” iar sensul acestuia este de ,,mârlan rural, mitocan semeț sau dobitoc plin de sine”. Un grumaz roșu și pârlit de soare, obținut prin expunerea acestuia la variațiunile climatice normale atunci când îți trăiești viața în tovărășie cu vaca și calul, nu este totuși suficient pentru o încarnare deplină în profilul de rednecks. Mai este nevoie și de-o zestre genetică aparte, preluată de la un tată de dimineață băutor și o mamă cu călcâie crăpate și unghii îndoliate, ce și-a învățat plozii că usturoiul merge la orice, chiar și la prăjitura Tiramisu degustată înainte de a merge la dentist!

Mai deunăzi, termenul de rednecks mi-a fulgerat în minte când am apucat să fac primii 100 de kilometri pe șoseaua Oradea- Huedin, poarta de intrare în scumpa noastră patrie.

Plecat de zece zile din țară, am avut la reintrare aceeași senzație pe care ți-o dă o revedere după zece ani cu fosta prietenă din facultate. La sărutul de despărțire furat pe-o scară de vagon, în gară, ai lăsat pe peron o gazelă grațioasă cu ochii de căprioară, iar la revedere, peste ani, dai de-o cetățeancă cu sânii ca pepenii, talia pe-o linie cu umerii și rochia cu ,,hărți” la subțioară.

Acum, să nu credeți că port cu mine în gând imaginea țărișoarei sub forma unei vestale diafane, virgine și cântând din harpă. Nu! Dar, după ce timp de-o două săptămâni ai niște ocupațiuni normale pentru un european, tinzi să devii generos și să-i judeci pe cei de acasă cu bunăvoință, chiar cu o oarecare melancolie familiară.

Dar se pare că plimbările pragheze savurate sub clar de lună pe podul Carol, cu ale sale splendide statui, vizitarea nenumăratelor librării din cartierul latin al Parisului și audiția Simfoniei Fantastice de Berlioz într-un magazin de fructe, ținut de un brazilian vorbitor de cinci limbi, au efecte de-a dreptul distructive pentru moralul celui ce intră în țară prin vama Borș.

Revenind la termenul de rednecks, cum altfel te poți gândi la garoiul cu maieul ridicat peste burtă, care își oprește pe marginea șoselei Merțanul ca să se pișe cu boltă pe gardul unei amărăștence, ce îl privește de după gard. Mestecând o scobitoare, melteanul și-o scutură tacticos ca apoi să flegmeze după un câine în timp ce privește languros după o blondă la volan care tocmai trece prin fața lui.

Sau cum să-l denumim pe țigănosul cu ochii tulburi și pantaloni de stofă la maieu alb cu sandale, care a traversat azi la prânz autostrada A3, în dreptul Turdei, cu bicicleta la pas și cu o sacoșă de plastic portocalie.

Iar dacă acestea sunt palierele de jos ale conceptului de rednecks, ce putem spune despre autoritățile care obligă poliția să pună șapte echipaje pe o șosea de 140 de kilometri, pentru a-i vâna pe cei care nu respectă restricții de viteză de 30 km/h…!!! pe E60?!

După ce călătorești prin Europa și parcurgi 1000 km/h în zece ore, necălcând nici o reglementare a circulației, e cam greu să te simți vinovat când ești obligat să mergi pe anumite porțiuni cu 80 la oră, pentru a face o medie de 45 km/h.

Dar într-o țară în care pornind de la Președinție și Parlament, trecând prin funcționarii publici și sfârșind cu vecinul care își aruncă punga de gunoi pe geamul de la bucătărie, toți au comportament și înfățișare de redneckși, de ce ar trebui să ai pretenții? Televiziunea, presa, învățământul și distracția în această țară sunt făcute de… și pentru… redneckși!

Astfel că, pentru persoanele de bun simț din această țară, cele care nu au emigrat bineînțeles, cele care cândva votau, se uitau la televizor și cumpărau ziare, soarta lor este să se izoleze în rezervații și să dispară din viața cetății.

Și câteodată, în timpul liber, când se plictisesc sau au treabă prin țară cu trăitul, dacă vor să facă haz de necaz, n-au decât să deschidă televizorul, să ia un ziar sau …să se plimbe, pur și simplu!

 

Categorii:fragmente de neant