Pentru cei care au făcut școală mai demult și nu mai țin minte sau pentru cei care au făcut-o mai recent dar degeaba, turnesolul este un amestec chimic, solubil în apă, care este folosit în general absorbit pe o hârtie de filtru și care are rolul de a determina caracterul acid sau bazic al unei substanțe cu care acesta intră în contact. Turnesolul are proprietatea de a se colora în roșu sub acțiunea unei substanțe acide sau în albastru sub acțiunea uneia bazice, astfel că de câteva sute de ani, de când a fost descoperit de alchimiști, el are rolul de a fi un indicator al acidității substanțelor.

Poate o să mă întrebați, de ce vă încarc memoria cu informații inutile pentru timpurile pe care le trăim astăzi, în aceste momente, când ne apropiem de debutul unei perioade electorale care are toate șansele de a produce cel mai imbecil Parlament pe care România l-a avut în întreaga sa istorie.

Dintr-un motiv extrem de simplu! Pentru că în această societate cuprinsă de un autism vesel și grobian în care personajele politice par tot mai mult recrutate dintr-o mahala în care s-au făcut diverse experimente genetice eșuate, Casa Regală a devenit prin modul său de comportament o fereastră prin care oamenii sănătoși la cap pot să mai întrezărească emoția unor sentimente firești și normale cum ar fi patriotismul, decența în comportament, respectul în fața unui simbol al măreției, precum și reîntoarcerea la un discurs național ce are la bază tradiția, valorile morale și meritocrația.

Casa Regală, prin activitatea ei și prin mesajele pe care le-a transmis în ultimii ani, cu precădere după aniversarea de 90 de ani a Majestății Sale, a devenit o prezență tot mai pregnantă în societatea românească. Discursul Regelui de anul trecut din Parlament va rămâne cu siguranță un reper pentru ceea ce ar trebui să reprezinte ca mesaj și prestanță comportamentul unui șef de stat ideal. Echidistanța față de politică, grija față de cei nefericiți și săraci, apelul la moralitate au răzbătut mereu din mesajele transmise de Casa Regală a României societății românești.

E interesant însă cum a recepționat societatea românească acest mesaj și care a fost comportamentul personajelor politico-mondene ce tropăie non stop pe ecranele televiziunilor și care prin nefericita apetență a acestui popor semialfabetizat ajung să fie considerați formatori de opinie.

După discursul mitocănesc izvorât din adâncurile pestilențiale ale binecunoscutelor umori prezidențiale, actualul șef al statului a fost taxat de Casa Regală exact cum a meritat și cum ar trebui să reacționeze orice societate civilizată la agresiunea mârlăniei și anume prin excluderea completă din atenția și preocupările sale. Din acel moment, orice referire la actuala președinție sau la persoana numitului Băsescu a dispărut din mesajele și programul activităților regelui Mihai și a celor apropiați lui.

Această reacție la un comportament gregar și ranchiunos a dus, într-un mod straniu pentru analiștii noștri obișnuiți cu ,,ba pe-a mătii!”, la o impunere tot mai autorizată a Casei Regale în conștiința națiunii ca simbol al unui stat român, simbol provenit din istorie și legitimat prin comportament.

S-a produs, lucru care a fost semnalat de unii dintre observatorii atenți ai fenomenului politic românesc, o dublare a simbolului statului în conștiința societății românești care a început, în consecință, să se comporte ca atare. Patriarhia și clerul, armata, parlamentul, consiliile județene sau locale, primarii și cetățenii acestei țării au în acest moment un comportament și folosesc față de Regele Mihai de Romania protocolul și deferența în abordare, corepunzătoare unui șef de stat.

Modul de raportare la această realitate a diverselor personaje mediatice ne fac să constatăm că atitudinea față de Casa Regală a devenit o adevărată hârtie de turnesol a societății românești.

La fel cum, sub filtrul hârtiei de turnesol o substanță acidă devine roșie spre edificarea celui care o caută, din paginile diferitelor ziare sau bloguri, precum și din adâncul mlăștinos al netului unde se zbenguie făpturi postace, ne ies la iveală ciolănarii și pupincuriștii aserviți actualului președinte.

Roșii la față de indignare republicană și cu vinele de la tâmple umflate de neputință, un Florian Bichir și Dan Tapalagă, un Mircea Marian și un Gregoir Cartianu, un Lăzăroiu sau un Tismăneanu ne semnalizează împreună cu liota de postaci decerebrați care le însoțesc scrierile plătite din bani bugetari, că ei au rămas ultima linie de apărare a președintelui mitocan. Adevărată gardă pretoriană, mai sus numiții, sprijiniți pe ici colo de câte vreun Turcescu, Cristoiu sau vreo altă coadă de topor, ne dau lecții de istorie și fac apologia mareșalului Antonescu și a trădării regelui, neuitând să-l citeze pe post de bau-bau și pe Antonescu recentul, care prin remarcile favorabile la adresa monarhiei nu face decât să dăuneze acesteia.

Înroșiți de turnesolul valului de simpatie la adresa Casei Regale ce a cuprins țara, acești sărmani nenorociți, ce practică prostituția orală și scrisă cu talentul proporțional marii lor lăcomii și abisului lor de caracter, se sumețesc astăzi și instigă apelând la ajutorul clasei sociale îndoctrinate și îndobitocite pentru care patriotismul este egal cu mareșalul Antonescu, iar suveranitatea țărișoarei le este garantată de securistul de Băsescu.

Ceea ce nu știu ei însă, este că unele dintre simbolurile acestui neam, care s-a cristalizat sub umbra Coroanei și a credinței, sunt taine adânc ascunse în sufletul unui popor. Iar aceste taine nu pot fi murdărite de lătrăturile unor potăi și sunt indiferente la nefastele influențe ale vreunui regim vremelnic, ce nu reprezintă decât praf și cenușă în viața veșnică a unei națiuni cu credință în Dumnezeire!