Păduchele de buget este numele dat unei insecte parazite care trăiește pe om, pe seama muncii colectivităților umane și care este ascuns în blana instituțiilor create de aceștia. Păduchele de buget este de mai multe feluri, dar pentru a nu intra într-o analiză entomologică ce poate plictisi, m-aș opri doar la o scurtă enumerare urmând a ne focusa studiul pe vârful de gamă al acestei linii de viețuitoare și aici mă refer la păduchele de cap.

Trecând rapid prin varietatea de păduchi botezată după locația pe care acesta și-o alege: păduchele de corp, de haine, de vită sau de porc, pomenind de dragul preciziei de păduchele calului, al popii sau pe cel al țiganului, ne vom concentra după cum am spus la păduchele de cap, păduche care a determinat de-a lungul istorie o serie de expresii celebre.

Păduchele de cap bugetar este o făptură cenușie, cu corpul oval și scund, cu ochelarii legați de țeastă printr-un lănțișor de aur și care reușește să se poziționeze întotdeauna într-un loc în care își poate înfige trompa în fluxul de bani care este colectat prin lege pentru buget de la o mulțime de agenți economici sau persoane fizice.

Locul ideal pentru această vietate a fost, este și va fi o instituție creeată parcă special pentru această activitate și care este cunoscută sub numele de Camera de Comerț. Instituție emanată cică de mediul privat, Anvelopa de Comerț este o instituție care are cu certitudine toate caracteristicile unei firme de stat lipsindu-i orice însușire care ar putea fi găsită la o firmă privată cu un minim succes de piață.

Odaia de Comerț este un angrenaj format din oameni care, în general, nu se pricep la nimic iar dacă cineva ar avea curiozitatea să-i chestioneze în particular pe aceștia referitor la obiectivele muncii lor i-ar pune în mare încurcătură. Iar asta s-ar întâmpla, pentru că atunci s-ar declanșa niște revelații neașteptate pentru niște slujbași care au fost angajați pe baza unor considerente ce nu au nici o legătura cu competența.

Această instituție a fost proiectată la origini ca o anvelopă ce trebuia disimuleze unicul scop de a culege niște taxe și biruri care chipurile erau necesare Registrului Comerțului, acesta fiind un organism care culege, contra unui cost obligatoriu bineînțeles, o serie de date care nu interesează pe nimeni, nu sunt folosite niciodată de vreo instituție de control cum ar fi Fiscul sau altcineva deoarece acestea au la rândul lor o altă baze de date. Bază de date pentru care contribuabilul a plătit și care, bineînțeles, nu se potrivește cu cea a Registrului de Comerț.

Dacă la conducerea unei Camere de Comerț care dispune de veniturile Registrului de Comerț se poziționează un ins semiinterlop ce poate păduchea fiecare contribuabil ce trece prin furcile caudine ale Registrului deposedându-l de 40-50 de lei pe motivul că singurul loc din univers care poate da o dată certă unui act este cabinetul avocațial al președintelui Camerei, se numește că păduchele este unul de cap. Acesta, își va semnala existența întregii societăți conform zicalei ,, A ieși ca păduchele în frunte” folosind 120% din profitul pe un an al Camerei pentru a cumpăra un automobil de lux pe care, pentru a-l putea conduce va fi nevoit să-și pună două perne sub cur. Și asta pentru că epitetul folosit pentru un om care nu muncește, este lacom și trăiește din munca altora este ,, E cât un păduche de mic”.

Dacă Camerei i se ia Registrul de Comerț transformând-o într-o agenție de turism pentru oameni de afaceri care sunt incapabili să-și organizeze singuri o călătorie de afaceri, păduchele e nevoit să-și urmeze instinctul de ,,folow the money” înscris în codul său genetic și este nevoit să migreze pe singurul cap prin care mai curge sânge financiar și anume la București.

Acolo, căpușând chiriile pe care Camera le încasează de pe urma TIB-ului și a altor proprietăți, păduchele de buget poate adăsta liniștit și, făcând pe sponsorul pentru diverși miniștri, poate deveni inițiator de ,,întâmplări” bugetare.

Dacă unul din aceștia ar fi ginerele păduchelui bugetar, Ministerul de Interne ar simți o nevoie irepresibilă, angoasantă chiar, de a achiziționa Loganuri de 9 000 de euro cu 86 000 de euro. Acesta ar fi prețul necesar de plătit de către buget pentru niște mașini fără de care, Ministerul de Interne nu ar putea nicicum să-și îndeplinească menirea sa fundamentală, aceea de a-i prinde pe hoți și pe tâlhari!

Dacă păduchele bugetar ar sponsoriza lunar cu mii de euro pe o prietenă din tinerețe care ar deveni la un moment dat capul Justiției, aceasta ar simți o nevoie imperioasă, ca o mâncărime la baza firului de păr, de a descotorosi Justiția de complicațiile veniturilor realizate de Registrul Comerțului și de a le dărui Camerei de Comerț. Iar asta, pentru că atunci când faci un cadou unui prieten, traficul de influență este o noțiune juridică de care te doare în bască!

La finalul acestui studiu de caz referitor la păduchele bugetar, nu trebuie să tragem concluzii pripite care ar putea să ne inducă convingerea că Romania a ajuns o păducherniță (loc în care mișună păduchii). Păduchele bugetar nu poate trăi fără buget, iar bugetul este realizat prin munca onestă a unor amărășteni care își duc viața de la o zi la alta și de întreprinzători ce nu pot dormi nopțile gândindu-se ce ar putea face ca afacerile lor să poată supraviețui în economia românească. Mai degrabă am putea să limităm această concluzie la zona clasei politice, referindu-ne mai ales la anumiți lideri politici care permit să se întâmple așa ceva. Iar această nepăsare este cu atât mai surprinzătoare acum când, din câte cunoaștem, suntem conduși de cel mai cinstit guvern din istoria României!