Orice final al unei bătălii e trist pentru cel puţin una dintre părţi. Cândva, când războaiele se duceau faţă în faţă, învingătorul, după ce intra cu arma în mână în tabăra învinsului, obişnuia să prade tot ce apuca aşa că lua orice: cârpe, unelte, arme, bani, vaci, porci dar, cel mai adesea, femeile găsite prin corturile parasite. Nu putea spune nimeni nimic, doar era pradă de război!
În istorie nu s-a menţionat niciodată, nicăieri, ca sfetnicii învinsului să fi fost luaţi la teşcherea de vreun războinic ce tocmai îl biruise pe cel sfătuit. Dintr-un motiv de utilitate evident, plus că obiceiul pământului era ca şoptitorul în ureche al celui care o încasase era normal să cunoască tăişul fierului pentru sfaturile sale duşmănoase şi ocările care le azvârlise până nu demult peste câmpul de bătălie. Toate aceste lucruri sau încetăţenit ca normale până acum o săptămână când, în prag de revelion, domnul preşedinte interimar al PNL Iaşi a dăruit partidului, pe care cu onor îl conduce, un cadou ce tocmai fusese lepădat de tâlharul de Nichita în drum spre puşcărie. Cadoul, pre numele său Răzvan Moldoveanu, se ocupase de comunicatele amorezului şpăgar până deunăzi când, venind purtat de unda de şoc a artificiilor lui Chirica, se pleoşti în braţele colegilor liberali în chiar ultima şedinţă din an năşit de Costel Alexe.
Stimabilul Costel o fi fiind el preşedinte dar, din motive de interimat şi igienă, nu poate lua chiar orice decizie fără să se consulte cu nimeni în partid mai ales, pentru că am aşa o vagă certitudine, că Bucureştiul ar tuşi cavernos la auzul unei asemenea încumetriri chiar în perioada de convalescenţă când PNL-ul se reface după operaţia criteriilor de integritate. După miros şi iuţeală de mână pare a fi mai degrabă o comandă de la distanţă a venerabilului Relu care a început să facă joc de glezne şi îşi testează minele lăsate în partid. Pentru orice om cuviincios genul acesta de spălare de mâini cu servicii reciproce în care Relu şi Gigi şi-au dat doctoratul în ultimul deceniu şi jumătate şi-au cam trait traiul. Asta dacă vrei să participi cu şanse reale la nişte alegeri curate în care rezervorul de bani de la bugetul de stat cu care se potcoveau fomiştii s-a cam isprăvit.
De ce Costel caută comunicatori pe după cioturi de tei când ar putea să şi găsească prin camerele din Podu Roş e un mister care o să fie elucidat doar la următorele alegeri interne dar eu totuşi nu reuşesc să înţeleg ceva. Are nevoie partidul de pe splai Bahlui de un compozitor de manele politice? Păi dacă da, să facem concurs! Poate am avea şansa să participe un Sorin Salam sau un Costi Ioniţă şi atunci nu ne mai întoarce nimeni din drumul nostru spre Palatul Roznovanu.
P.S. Îmi depun şi eu candidature şi, ca orice politician, bag un plagiat după Mircea Baniciu că şi aşa a cântat nu demult la Atelierul de Bere!
Tristeti pustii, molipsitoare…
De ce ma urmariti mereu
Si, fie ploaie ori ninsoare,
Va tineti scai de capul meu?…