Nedreaptă uitare: poetul VASILE MILITARU

Vasile Militaru avea 74 de ani când a fost arestat la 8 ianuarie 1959, după ce, în repetate rânduri, refuzase categoric să scrie pentru noul regim instaurat de sovietici. ˮNiciodată, în poeziile mele, poporul nu va rima cu tractorulˮ, afirmase semnificativ nu o dată. Neacceptarea compromisului – alți confrați cu nume ilustre nu ezitaseră, totuși, să și-l asume – numeroasele sale scrieri religioase, dar și multele versuri cu pregnantă tentă naționalistă publicate în anii ʼ30, au reprezentat tot atâtea motive pentru ca Vasile Militaru să fie declarat ˮdușman al poporuluiˮ și condamnat de Tribunalul Militar din Craiova, pe 20 iunie 1959, la 20 ani de temniță grea și 12 ani închisoare corecțională. Ar fi avut 106 ani când ar și-ar fi ispășit pedeapsa! Grav bolnav, împovărat cu neputințele vârstei și istovit de anchetele Securității, scriitorul s-a stins din viață după doar trei săptămâni (la 8 iulie 1959), în pușcăria  Ocnele Mari.

Autorul binecunoscutei poezii A venit aseară mama s-a născut la 19 septembrie 1885 în comuna Dobreni, judetul Ilfov, într-o familie săracă de plugari. Doar patru clase reușise să urmeze, însă evidentele înclinații spre studiu, precum și neobișnuitul său talent literar l-au călăuzit în adolescență spre capitală. Aici a avut șansa de a fi remarcat de consacrații Barbu Ștefănescu Delavrancea, Alexandru Vlahuță și Duiliu Zamfirescu, cei care i-au vegheat începuturile afirmării. Primele versuri îi apar în revista Literatura și arta română. Avea 15 ani. Iar cartea de debut, Stropi de rouă, poezii, i se publică în 1919, propulsându-l între cei mai înzestrați poeți ai momentului. Apoi, timp de peste 25 de ani, poeziile lui Vasile Militaru, dar și proza sa sunt tipărite în toate publicațiile de largă circulație ale vremii, de la Universul la Lumea copiilor sau revista Satul, tirajele volumelor sale se epuizează rapid, scriitorul devine din ce în ce mai cunoscut în toate mediile. O remarcă doar: se știe că la sate numele poetului se afla pe buzele tuturor, căci versurile sale emoționante, vorbind despre o lume pe care o cunoștea atât de bine, lumea truditorilor pământului, se recitau pretutindeni : în sălile modeste ale școlilor primare, la șezători, la serbări. Numeroasele ediții ale cărților Graur cel nesocotit, Cântarea neamului, Icoane scumpe, Doina, Fabule, Viermi și stele, Curcubee peste veac, Vorbe cu tâlc, Cântecile vinului, Ben-Hamar cântă. Poeme arabe, Temelie de veac nou, Merele de aur  ș.a. îi sporesc notorietatea. Cu o neasemuită înțelegere, cu delicatețe și cu înțelepciune, scriitorul pătrunde în universul uman, decelează sorgintea unor sentimente și trăiri dintre cele mai diverse, îndeamnă spre aspirații de înaltă ținută morală, invocă frumoase tradiții.

            Profund religios, Vasile Militaru obișnuia să spună: ˮDacă am pierdut averi și ranguri, dar nu am pierdut credința în Dumnezeu, încă nu am pierdut nimic.ˮUn crez ce l-a călăuzit până în ultimele clipe și căruia i se datorează două lucrări definitorii: Psaltirea în versuri, volum premiat de Academia Română,  și Divina Zidire (Biblia versificată), cea mai iubită creație a sa, lucrare amplă, de o copleșitoare frumusețe, desăvârșită în 25 de ani.

După arestarea scriitorului, manuscrisele i-au fost arse și cărțile interzise, iar a deține un volum semnat Vasile Militaru echivala cu un delict grav, pedepsit cu ani grei de închisoare. Astfel, peste creația unuia dintre cei mai prolifici și citiți autori români între cele două războaie mondiale, s-au așternut zeci de ani de tăcere, urmată,  din păcate, de uitare. După 1990 i s-au retipărit sporadic câteva lucrări reprezentative, insuficient însă, consider, pentru ca generațiile actuale să poată aprecia cu adevărat meritele operei și valoarea sacrificiului celui ale cărui rămășițe pământești odihnesc acum în liniștea Cimitirului Bellu.

 

 

Claudiu CHRISTESCU