Simfonie în costel minor

            Discursul distinsului liberal ieșean proptit cu țapina la Ministerul Mediului de un guvern liberal a reiterat, în toată splendoarea lui, nivelul de competență și vioiciunea cu care mințile plate ale politicienilor români abordează voinicește orice sarcină care presupune un minim de cunoștințe și studiu individual.

            Reprezentații de discursuri în limbi străine au mai oferit și alți corifei ai politicii românești precum Ion Iliescu, Olguța sau Iulian Fota care prin diverse locuri și ocazii au ținut să masacreze limbi străine precum Mihai Viteazul creditorii în cetatea Giurgiului. Fiecare dintre aceștia puteau să-și țină vorbirea în română că doar de asta există o liotă de traducătorii în organizațiile europene care, din respect pentru limbile statelor componente, țin cu simbrie oamenii specializații pentru această întreprindere. Oamenii trimiși pe banii noștri s-au făcut de râs stâlcind voinicește și cu spor pronunții și accente sugrumând nepoliticos limbi civilizate care merită totuși un dram de respect. Dar cu toții, chiar dacă au fost caraghioși, au putut fi bănuiți că dau târcoale unui grai vorbit de colocatarii noștri din Europa. Până la Costel…

            Omul acesta însă merită ținut minte! După o primă frază în care și-a pierdut rapid suflul în fața vocalelor ghidușe și necunoscute care i-au apărut în foile mototolite crâncen, ministrul nostru și-a luat seama ca un înotător lipsit de îndemânare care își dă realizează că țărmul pe care trebuie să ajungă e prea departe pentru colacul său ciuruit. Sub amenințarea unei capitulări rușinoase, vorbitorul a tras aer în piept s-a aruncat în volbura neagră a limbii lui Shakespeare cu disperarea țiganului care simte mirosul de mâl în nări. Iar rezultatul a fost un regal pentru toți ascultătorii.

            O simfonie de sunete bizare și atonale s-au auzit de la microfonul onorabilei adunări. Chemări la rut din partea unor viezuri, interjecții strivite între dinți, mușcături de frază exclamative și bolboroseli îndoielnice s-au auzit într-o simfonie pe care nimeni, niciodată în istoria unei instituții europene, nu au mai vizionat-o la înălțimea unui podium oficial.        

          Chiar dacă a fost evident neinteligibil, chiar și pentru un savant deprins să prindă sensuri în varii limbi moarte sau exotice, discursul a părut să semene la un moment dat cu ceva asemănător cu cel purtat de băștinașii din Gomera care au devenit celebrii prin limbajul lor format din fluierături, pufnituri sau sunete guturale. Și totuși, pentru că suntem patrioți și nu vrem să fim luați drept cârcotași, discursul costelian a avut o muzică aparte și un ritm destul de interesant. E adevărat că dacă în fața lui s-ar fi aflat un dirijor versat care prin ample mișcării de mâini și gestici sugestive ar fi putut să-l cumpănească pe năpraznicul nostru vorbitor, pierderile de substanță ar fi fost mult diminuate. Dar ce să-i faci, nimeni nu este perfect…

            Astăzi când Covrigul zburdă liber și fericit în patria oamenilor care fac știință pe Facebook și consideră că dacă calci în căcat ai noroc dar dacă faci vaccin ești sub dictatură, oamenii pot găsi explicații pentru situația mozolită din țara Maicii Domului. Așa că după ce Covrigul o să se îndestuleze cu râul și ramul de la noi, megieșii noștri din Europa o să ne permită să le curățăm rahatul din dotare îndesându-l printre rizurile cizmelor noastre de cauciuc.

            Și pentru că din orice flori de mucegai se iscă țărmuri de speranță poate că data viitoare când ne vom duce la Europa să le împărtășim planurile noastre, mucenicul Orban și vestala Ghorghiu vor avea inspirația să trimită odată cu vorbitorul de serviciu și un dirijor de limbă.

           Evident plătit de la stat și cu posibilități de a trece în pensie specială pe la 38 de ani. Trebuie să oferim și tinerilor o șansă…  

Categorii:zilnice

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *