Concertul în do major de oale sparte în famiglie, acompaniat de corul de sudălmi scuipate în barbă în dulşiele grai moldovienesc, ce a debutat în ultimele săptămâni pe malurile Bahluiului, se constituie într-un Requiem politic pentru prezidenţiabilul Geoană.
Este adevărat că însăşi alegerea acestuia, pentru cursa ce duce la Cotroceni, a debutat sub nişte auspicii defavorabile. Numai învălmăşeala de cuţite în spate şi sărituri la beregată practicate în haită sau individual compus, în funcţie de lovele, au făcut posibilă domnia lui Geoană în şerpăria de pe Modrogan. Hrebenciuc, altădată geambaş priceput şi doctor în machiaverlîcuri, a mizat pe un cal costeliv şi păgubos, care prin trapul său fudul şi caraghios a făcut din cuvântul “ridicol” un sinonim pentru orice activitate politică pesedistă.
Românii, popor băşcălios, acceptă multe de la conducătorii săi. Curvăsăreala, hoţia, beţia sau fanatismul pot fi luate, la o adică, drept calităţi pe dulcele plai mioritic. Demagogia în unele momente poate fi chiar şi simpatică pe malurile Dâmboviţei, unde este analizată numai prestaţia, niciodată miezul vorbelor. Stă electorul român la o ţuică în faţa televizorului şi se hlizeşte privind la discursul politicianului: – Io-te al dracu’, ce papagal are…le zice bine jupânu’!
Prostia, frustrările de orice fel şi lipsa de umor sunt însă handicapuri electorale greu de biruit în ţara noastră tristă şi plină de umor, cu atât mai mult cu cât porecla de Prostănac s-a lipit de el ca timbrul de hârtie.
În mersul său în echilibru pe funie deasupra bălţii de crocodili, prezidenţiabilul crescut în Primăverii şi-a tras gardă pretoriană pe măsură-i. Nume ca Vanghelie, Nica sau Nechita, şuierate printre dinţi în ritmuri de manea punctată de lovituri de palme pe coapse, aduc mai degrabă a descântec de trădare decât a listă de prieteni. Nica a fost cândva pupilul de suflet al Bombonelului şi la vreme de restrişte pentru acesta, l-a tradat senin şi cu un zîmbet nevinovat de coiot de pe malurile Dunării a urcat în barca duşmanilor. Nichita şi-a trecut în CV, ca specializare cu doctorat, lovitura de cuţit în spatele binefăcătorilor săi, vezi capitolele Solcanu sau Simirad, deci dl.Geoană dacă va răci la marea vânzoleală din Noiembrie va avea pe cineva apropiat în dosu-i, ca să-i curme suferinţa. Cât despre loialitatea lui ,,Primaru’ care este”, s-a dovedit în timp că aceasta gravitează undeva între focul din dosul casei şi ringul de dans cu belciuge în nas.
În răstimp, PDL-ul, cu a sa canci doctrina şi nema ideologie, seamănă tot mai mult a haită de piraţi cu loialitatea taxată pe oră, grabnică culegătoare de trădători răsplătiţi în leasing, dar pricepută din cale afară la manevre de învăluire şi asalt sălbatic la vintrele duşmanului.
Parohia dată de Geoană în grija lui Nechita a fost hăcuită în nici două săptămâni de raidurile pedeliştilor, iar electoratul din nordul Moldovei a fost împrăştiat în direcţia lui Zeus, singurele pierderi ale pedeliştilor fiind cele de cunoştinţă în urma pupăturilor băloase primite de la căpeteniile pesediste luate prizoniere, Conţac şi Simirad.
În urma primelor bătălii purtate pe plaiuri moldave şi ştiind că ne aşteaptă un lung război, pentru a ne dovedi imparţiali trebuie să facem o cuvenită rectificare şi o binemeritată precizare. Când ne-am referit la faptul că dl.Cârlan reprezintă o statuie vie a eşecului, ne-am referit la calităţile lui electorale şi politice, nu şi la cele de luptător prin smârcurile politice, gladiator uns cu toate alifiile, ce a demonstrat prin punerea şeii pe cele 14 gloabe peneliste, porecliţi primari, minunate calităţi de Pristanda.
Şi pentru ca săptămâna să se încheie cu un mic desert pentru pedeliştii din târgul de pe Bahlui, vineri şi-a anunţat plecarea la pedeleu dna.deputat Cristina Dobre. Acest gest moral se datorează faptului că în lupta dintre conştiinţa domniei sale, ce îi spune că nu a meritat să fie deputat, alegerile fiind câştigate în colegiul dumneaei de pedeleu şi propriul ei interes, a survenit un înţelept armistiţiu.
Şi dacă în Moldova bătălia pentru Prostănac a cam fost pierdută, situaţia s-a cam cacarisit şi în restul ţării. La Cluj, autobuzul cu pesediştii ce au mai rămas în organizaţie se pare că va fi deturnat în curând în sala de nunţi a pedeleului, unde după felicitările, masa şi dansul cuvenit, va veni Crăciunul. La Bucureşti, în dosul lui Oprescu se poziţionează fantomele străbunilor pesedişti Iliescu, Cozmâncă, Tărăcilă, Solcanu & co, iar dacă Geoană mai speră ceva de la Dobrogea va afla în curând că Il Padrino Mazăre nu stă de vorbă cu looserii.
Aşa că, din păcate pentru Prostănac, actualele sondaje, ce îl dau la 30%, vor putea constitui singura amintire frumoasă cu care va rămâne după alegerile din 22 Noiembrie şi tristul moment al confruntării cu propriul partid. Cunoscându-i spiritul pragmatic şi prevăzător, dintr-un spirit milostiv şi omenesc, îl sfătuim să ţină pe aproape un geamantan cu haine groase, căci în ultima vreme la zborurile transatlantice, criza a dus la economii serioase de carburant ce au afectat temperatura de la bord.