Odată cu încheierea confruntărilor electorale ale candidaţilor la preşedinţie, rămânem cu o imagine stranie asupra a ceea ce ne aşteaptă în viaţa politică de anul viitor. Indiferent de calitatea mesajelor transmise de către cei doi chalangeri ai actualului preşedinte, de o consistenţă şi substanţă mai mult sau mai puţin discutabilă, ceea ce sare în ochi este mesajul actualului preşedinte.
Acest mesaj este remarcabil prin fractura sa logică şi absurdul său. Nici nu ai spune că Băsescu are în stafful său electoral oameni pregătiţi în domeniul sociologiei şi al psihologiei, unii dintre ei chiar remarcabili, deşi altfel suferinzi la capitolul moralitate.
Pilonul principal al mesajului electoral îl reprezintă o parşivă chemare la luptă împotriva parlamentarilor şi a politicienilor, cei care, vezi Doamne, ,,au întinat” măreţele idealuri ale poporului. El, Băsescu, în calitatea sa de ,,El Lider Maximo”, fiind ales de popor, deţine o cunoaştere directă a celor mai ascunse năzuinţe ale celor mulţi, fiind reprezentantul majorităţii populare şi deţinătorul adevărului naţional. Ca o adevărată matcă de furnici, Traian al nostru încearcă să ne convingă să îl vedem sub forma unui creier al poporului, el fiind cortexul unde este păstrată raţiunea şi judecata naţiei, formate din milioane de exemplare de români. Cu alte cuvinte, un fel de server al dorinţelor neamului.
Mesajele de tipul ,,Voi sunteţi majoritatea care contează”, împreună cu tânguielile rapidiste de genul ,, Singur împotriva tuturor” sau ,, Ce au toţi aştia cu mine?” nu fac nimic altceva decât să încerce o prelungire a ,,victimizări” sale asupra alegătorilor. Prin acest gen de identificări forţate, preşedintele trasează un fel de linie a frontului între el şi popor pe de-o parte, iar de cealaltă parte politicienii şi mogulii cei răi.
Cum spuneam, logica aceasta parşivă suferă totuşi de nişte hibe destul de mari. În primul rând, poporul este luat cam pe sus şi cam cu forţa în această încăierare, el având cu totul şi cu totul alte preocupări decât cafteala lui Băsescu cu politichia. A-l urma pe acestă cale a răfuielilor personale prezidenţiale şi a deveni camarad de tranşee cu Videanu, Buzoianu, Căşuneanu, G.C.Păunescu sau Cocoş, trebuie să fii oleacă cam imbecil sau mai degrabă interesat în împărţirea prăzii de după luptă. Şi cum nu ne imaginăm că distinşii ,,moguli buni” de mai sus ar avea oarece dorinţe de împărţeală cu câteva milioane de votanţi, rămâne valabilă mai degrabă prima variantă.
Mulţi cetăţeni sunt pătrunşi de adrenalină când aud de lupta cu mogulii, cu cei care vor să ne fure ţărişoara noastră dragă cu tricolorul fluturând deasupra unor oameni harnici, muncitori şi paşnici. Vechile obiceiuri ale luptei de clasă au cam fost şterpelite de Băsescu de la Iliescu, acesta lăsându-şi astfel partidul deposedat de fabulosul motor electoral al anilor ‘90.
Dacă stăm să ne gândim puţin, Băsescu a reuşit ca într-un interval de cinci ani să devină reprezentantul electoral al celor împotriva cărora a luptat atunci. În spatele lui stau astăzi marii profitori ai bugetului de stat, dispuşi oricând la sume imense pentru conservarea intereselor şi electoratul rural, cu educaţie puţină şi dependent de pomeni electorale, acela care acum cinci ani era înregimentat sub mantaua lui Năstase. Electoratul urban, educat şi cu personalitate, împreună cu micii întreprinzători şi studenţii, care altădată au format falanga de elită cu care Băsescu a cucerit prezidenţialele, se află astăzi în tabere diferite sau au cedat a lehamite, trecând în amorţeală. Din vechea gardă pretoriană a alianţei DA, ce l-a însoţit pe Băsescu în 2004, au rămas pedeliştii, cei care au devenit din ce în ce mai bogaţi şi trădătorii din PNL, împreună cu cozile de topor ale intelectualilor cu moralitatea în regim de leasing.
Oferta actualului preşedinte a fost destul de clară pentru anii ce vor urma! Va pune premier de la PDL, indiferent de majoritatea parlamentară, violând satisfăcut Constituţia cu deja celebra interpretare ,, partidul cu cele mai multe mandate în Parlament”. Dacă nu iese cum vrea muşchii lui, face şi alegeri anticipate şi dacă nu vrea nimeni să facă Guvern cu odorul de PDL-eu, să se ducă la dracu cu toţii! Deci, doamnelor şi domnilor, războiul continuă!
Căt despre hotărârea lui de a lupta cu mogulii, poporul va afla cu siguranţă care este momentul când preşedintele a izbândit. Atunci când mogulul rău se va transforma într-unul bun, iar pe televiziunea lui va fi linişte şi pace şi toată lumea va aştepta emisiunea de la ,,Naşul”, care se va difuza pe toate posturile TV, mai ceva ca meciurile naţionalei!
Aşa că, atunci când mergem la vot, să avem grijă să nu să votăm cu Crin că nu are substanţă, sau cu Geoană pentru că e de-al lui Hrebenciuc.
Votăm cu Băsescu ca să trăiască bine el şi cu famelia lui, dă sânje sau dă interese, iar noi toţi, lobotomizaţi, mărşăluim grupat şi aşteptăm să ne ridice Băse tricolorul, ca să ne pişăm ochii de emoţie!