Niciodată în istoria ultimelor două decenii nu am mai simțit un asemenea aer de măreție, normalitate și emoție în Parlamentul României, cum s-a întâmplat astăzi, cu ocazia discursului Majestății Sale Mihai al României. Coborât din istorie, acoperit de patina iubirii de țară și înveșmântat în faldurile unei responsabilități de șef de stat autentic, Majestatea Sa a întrupat, în fața Parlamentului României prin discursul său, un standard de politician nemaiîntâlnit pe care greu îl vom putea vedea egalat vreodată.

În ciuda vârstei și a deficiențelor de exprimare, firești pentru această etate, discursul Regelui a devenit, grație interesului și emoției cu care a fost urmărit, un mesaj curat ca o lacrimă și scântâietor ca o spadă. Crezul acestui rege, trecut prin ciur și dârmon de-a lungul unei vieți în care a fost nevoit să aleagă între opțiuni cumplite, a răzbătut din fiecare silabă tremurată de la înălțimea tribunei Parlamentului.

Omagiul către martiri, crezul în democrație, respectul cetățeanului și lauda întreprinzătorilor, îmbărbătarea bugetarilor, preocuparea pentru infrastructura țării au fost mesajele cu care Regele a demonstrat că este mai aproape de poporul său decât orice lider politic al zilelor noastre. Prin apelul său la morală, credință și memorie, în timp ce a repudiat cinismul, interesul îngust și lașitatea atât de prezente în viața politicienilor de astăzi, Regele a demonstrat că este conectat mai bine decât oricine la prezentul politicii românești de astăzi.

Prin recursul la identitate și demnitate, prin apelul la responsabilizarea elitelor și prin punctarea intereselor românilor de peste hotare, Majestatea Sa a demonstrat încă o dată, de parcă ar mai fi fost nevoie…, că jurământul depus acum 64 de ani continuă să îl călăuzească și să îl transforme, printr-o dovedită tenacitate și civilitate, într-un model pentru toate generațiile de astăzi.

Căci criza reală a României de astăzi nu este una neapărat economică, ci ea este dată de criza de modele și lipsa practicării civilizației în discurs și a bunului simț și seriozității în fapt.

Și dacă acum 21 de ani orice dezbatere despre monarhie începea cu istericalele feseniștilor cum că Regele este prea bătrân, astăzi, după douăzeci de ani, ne dăm seama cum ar fi arătat un Regat al României la maturitate, într-o Europa în care șeful statului român cu siguranță nu ar fi prins muște pe la Strasbourg.

Apropo, vorbind de șeful statului, ne-am reamintit astăzi de răspunsul acestuia la întrebarea dacă ar avea ceva de transmis Majestății Sale cu ocazia zilei sale de naștere; -Un mesaj care să spună, ce?

Vorba omului, de! Ce ar putea să îi transmită un behăit de oaie unui cântăreț la harfă? Căci tovarășul lui Mitică Dragomir, Becali sau Vanghelie, aici ne referim la bețivul cu carnet de la Cotroceni, ce sfaturi ar putea să-i dea unui os domnesc? Gura Păcătosului adevăr grăiește!

Mulțumim pe această cale și mini prim-ministrului, cel care reprezintă Guvernul dar nu îl și conduce, pentru lipsa lui de la această festivitate. Armata română se pare că avea mare nevoie de el la Carei, cu ocazia manifestărilor de comemorare a eliberării ultimei brazde de pământ românesc, ce au fost dedicate zilei de naștere a Regelui. Credem că Armata l-a chemat și l-a folosit pe micul copil de trupă al lui Băsescu precum foloseau odinioară Cavalerii la ospețe ca degustători, pe câte-un măscărici. La câtă ciorbă de fasole și varză călită a băgat Armata în Boc la Carei, zău dacă nu ți-e milă de cei care au să ia parte la următoarea ședință de guvern.

Cât despre lipsa de astăzi din Parlament a preafericitului general de secu, zis Daniel, hapsânul afacerist deghizat în popă, motivată prin insistența cu care moaștele Sfântului Dimitrie au insistat ca să-l rețină la căpătâi pe mai sus pomenitul, ce putem să spunem? Decât că e de înțeles ca în prezența Unsului lui Dumnezeu și a capului Bisericii Ortodoxe Române de odinioară, cea care slujea credincioșii, tovarășul general specialist în imobiliare s-ar fi simțit oleacă stânjenit!

Astăzi dimineață la ora 10, România a deschis în Parlament o fereastră către trecutul și viitorul său. Către ce a însemnat Coroana în continuitatea ei istorică pentru această națiune și ce ar putea fi ea în devenirea unui stat european civilizat.

Slavă Domnului că în acest moment astral al apariției acestei ferestre au lipsit muștele verzi, apărute în rahatul comunist, care ar fi putut să ne distragă din această dilemă, pângărind prin bâzâitul lor cristalul viziunii.

La Mulți Ani! Să ne trăiești Majestate! În pace și onor!