După 48 de ore de absență, legea permite ca un soț, o soție sau vreo rudă mai nevricoasă să poată da telefon la Poliție pentru a anunța dispariția unui membru al familiei, în cazul în care acesta nu e în pat dimineața la trezire, nici a doua zi nu a venit de la serviciu deși toți colegii de birou au fost recuperați din șanțuri încă de aseară, sau a plecat după o pâine marți iar vineri nu s-a primit vreo confirmare cum că ar fi la Durău cu șefa de scară recent divorțată.

De aceea, faptul că domnul Traian, coana Lenuța, starostele răcanilor Oprea sau doamna Chinina ( pardon Sulfina) nu au pus mâna pe receptor să îl dea dispărut pe Emil Boc după o lipsă de mai bine de trei săptămâni, pune nația în stare de alertă. Mai ales acu’, când lupta pentru reforma statului a ajuns la faza pe țară, etapa de ghionturi și bulibășeli stradale.

În timp ce proprietarul lui Emiluț a trecut de la pensionari, bugetari, polițiști, procurori și rege la dat cu ciomagul reformei în țeasta depanatorului de români, arabul Arafat, lipsa primului ministru de pe scena politică românească pare să nu provoace nici un val de mirare sau îngrijorare în balta verzulie a dezbaterilor.

Acum când liota de politicieni pedeliști sfărâie ca o gogoașă încinsă de focul ce mocnește în curul celui mai celebru chel din istorie consumator de Jack cu domiciliul la Cotroceni, mica slugă poreclită ,,primul dintre miniștri”, după ce aceștia au fost așezați evident în scara măgarului, se dă lovită și se ascunde pesemne prin Palatul Victoriei, vegheat între sâni de femeia cu cap de fier ( Vass în limba maghiară).

În aceste momente grele pentru țară, când senatorul Urban ( ne referim aici la nume, nu la comportament) ne face viermi, numărătorul de voturi Voinescu ne împarte în proști și nevrotici iar doamna Udrea, descălecată de cocoșul cu interesele erecte în contractele cu ministerul sănătății și virtuții, se pregătește să preia solomonic conducerea unei comisii pedeliste care să nască o nouă lege a sănătății, lipsa primului ministru este o excepție ce frizează normalitatea.

Iar această normalitate este ca într-un regim parlamentar cu două camere, singurul generator de dezbateri, inițiator de legi și distribuitor de certificate de patriotism să fie un mârlan lipsit de educație care a ajuns președinte într-o țară cuprinsă de beție la fuga dictatorului Năstase. Iar funcția de prim ministru în normalitatea ultimilor ani de zile se dovedește a fi suspendată ,,sine die” de când cel ce și-a dat doctoratul în drept constituțional la Cluj s-a văzut nevoit să facă apologia regimului prezidențial la București.

Și dacă totuși, cineva din preajma micului ,, prim sinistru” va avea dor de fața mereu veselă și bovină cu care Boc se ițește de sub mese la chemarea stăpânului și de vigoarea cu care acesta își pune în pericol propriul echilibru dând energic din cap la tot ce i se spune și va suna la Poliție să îl dea dispărut pe actualul premier, cred că va avea o mare surpriză.

Pentru că în cazul mai mult decât probabil în care la telefon nu o să răspundă însuși ministrul Igaș, cel cu bacalaureatul luat la vârsta când colegii săi de generație ajungeau șefi de lucrări, ci vreun ofițer de serviciu de la Poliția Capitalei s-ar putea ca reclamantul îngrijorat să fie flituit urgent de un specialist în rezolvarea cazurilor de dispariții de persoane:

-Cum adică, cetățene? Ce spui matale cum că a dispărut Boc? Ăla care a dispărut era ăla mic de răsufla greu… era tat-su, mă! În România în care veghez eu, nu a existat niciodată un prim ministru pe nume Emil Boc!