Ultimele zile au indicat care este trendul electoral pentru alegerile locale fără a mai fi nevoie să așteptăm cu sufletul la gură sondajele. Și anume, că USL-ul va șterge pe jos cu toate partidele, folosind arma gândită și calibrată de Băsescu pentru propriul său partid: Uninominalul pur de-un singur tur!

Gândit de marele păpușar ca o rețetă de permanentizare a propriilor oameni la butoanele puterii, această schemă de vot va obține exact viceversa, vorba lui nenea Iancu, în condițiile intrării PDL-ului într-o surprinzătoare dar rapidă și profundă descompunere. Și uite așa, venerabilul deținător al adevărului absolut, Băsescu cel care s-a cocoțat în funcția de arendaș al poporului român, va învăța pe pielea lui sensul expresiei populare: Nu-i pentru cine s-a pregătit, ci pentru cine s-a nimerit!.

Dacă acum câteva luni cineva ar fi afirmat că la alegerile de săptămâna viitoare 80% din primării vor fi împărțite între PNL și PSD, ar fi fost cu siguranță trimis la plimbare dar acum, această variantă reprezintă o ipoteză serioasă de lucru. Un număr atât de copleșitor de primari combinat cu pomeni electorale, lucrul la care PSD-ul se pricepe ca nimeni altul, poate duce și în Parlamentul care se va forma în noiembrie la o majoritate de peste 70%. În acel moment, după cum ne învață istoria, precum și experiența vecinilor noștri, această majoritate va avea un efect extrem de toxic pentru democrația din România.

Slavă Domnului însă, această majoritate, formată din două partide ce nu au nimic în comun decât ura față de un personaj, are toate șansele să se destrame rapid după ce acesta va fi pus cu botul pe labe. Dealtfel, este un secret al lui Polichinelle faptul că miezul dur al electoratelor celor două partide aliate au înghițit cu noduri această apropiere, și la prima ocazie îngăduită de interesul partidului, vor scoate rapid cuțitele pe masă așa cum dealtfel își mormăie acum în barbă când sunt nevoiți să tragă la aceeași căruță.

În teoriile politice, alternanța la guvernare este socotită un motor al dezvoltării, deoarece după un mandat al dreptei de sorginte liberală care generează plusvaloare, urmează unul al stângii care are grijă să repartizeze o parte din această plusvaloare păturilor defavorizate, având un rol benefic de asistență socială.

Dar ce ne facem noi astăzi, când după opt ani de guvernare așa zis de dreapta, tot ceea ce ne lasă eternul guvern Boc este o sărăcie lucie și o economie disfuncțională aproape sufocată de taxe și corupție?

După primele semnale ale guvernării Ponta, de a cărui ideologie se pare că este responsabil vechea piază rea Iliescu, acest adevărat frânar al civilizației românești, tot ceea ce se pregătește această guvernare să împartă este… sărăcia!

Taxe de solidaritate la bugetari dar numai la unii…, impozitare progresivă la toți, reeșaparea unor figuri sinistre cum sunt Năstase și Iliescu, precum și trezirea la viață și cultivarea asistaților sociali ca o adevărată coloană a 5-a pe care PSD-ul s-a bizuit dintotdeauna pentru a parazita puterea în stat, acestea sunt comandamentele sub care PSD-ul guvernează, trăgându-i pe liberali după ei.

Care este soarta liberalilor în această punere în scenă în care, cel puțin până acum, principalii regizori sunt garda veche din PSD și varanul ticăloșit al Antenelor?

Liberalii muncesc în campania electorală, trag din greu pentru USL, cedează în linie pretențiilor socialiștilor, renunță la ideologie și se fac preș pentru a-și vedea propriul președinte la Cotroceni. Partidul pare astăzi anesteziat și hipnotizat de singurul obiectiv palpabil în accepțiunea actualului lider și anume Președinția Republicii.

Pentru acest obiectiv, domnul Antonescu pare pregătit să-și jertfească însuși propriul partid, în condițiile în care în conducerea lui au rămas numai yesmenii de-o calitate îndoielnică, numirile în actualul guvern din partea liberală au făcut celebre niște personaje desuete și profund nepricepute iar conducătorul de facto al strategiei liberale pare a fi bătrânul securist Voiculescu, care tratează la preț de matineu coloana vertebrală a vechiului partid liberal.

În aceste condiții, devine de-a dreptul caraghios cum în urma unei victorii electorale nemaiîntâlnite în istoria recentă a liberalilor, efectul acestei biruințe duce practic la subordonarea fiecărui liberal din schema politică existentă unui pesedist, la a cărui dispoziție se află și în a cărui mărinimie trebuie să spere pentru a-și împlini obiectivul său politic personal.

Deci Antonescu depinde de Ponta pentru a deveni președinte, miniștrii liberali depind de primul ministru pentru a primi fonduri, președinții de consilii județene depind de guvern, aleșii liberali depind de votul pesediștilor pentru a-și promova o lege liberală prin Parlament iar… proportion gardee, domnul Dangă depinde de Nichita dacă va fi viceprimar pe bune sau va ascuți creioane în Palatul Roznovanu.

Și pentru că am ajuns la vârsta la care experiența nu mă lasă să sper în cinstea și onoarea politicianului, fie el pesedist sau de aiurea, să cred precum politicienii apăruți după ultima ploaie în validitatea cuvântului dat, prevăd din păcate o mare țeapă!

Așa cum domnul Nichita a scăpat deja în presă porumbelul că ,, singurul om capabil să ducă munca mea!!! mai departe, este domnul Chirica, un om cu experiența în munca din Primărie”, tot așa domnul Ponta va constata la momentul oportun că parcă, totuși, gândindu-se mai bine la interesele propriului său partid… domnul Antonescu nu prea se ridică la înălțimea așteptărilor pentru această importantă funcție!

Și uite așa, de sus în jos sau de jos în sus, cum doriți, liberalii își vor lua țeapa meritată pentru naivitatea de care au dat dovadă. Iar amabilitățile cu care astăzi liberalii îi cadorisesc pe pesediștii de a căror moft le depinde soarta, dacă nu ar fi penibile, vor fi cu siguranță la momentul sciziunii un factor suplimentar de umilință!

Sau poate, spre bucuria adevăraților liberali, după alegerile locale, PNL-ul își va aminti de un slogan care i-a însoțit prin istorie, acel ,,Prin noi înșine” și își va lua soarta în propriile mâini. Aruncând peste bord înțelegerile păguboase cu PSD-ul și scăpând de păduchii lui Voiculescu, PNL-ul mai are o șansă de a negocia în noiembrie de pe poziții corecte și avantajoase pentru propria-i existență.

Să vedem însă, dacă o va și face?