Când a fost scos în față de Băsescu, precum un iepure din joben, și numit prim-ministru, timp de câteva secunde o țară întreagă și-a ținut respirația, apoi a oftat din greu și a exclamat cu admirație pufnită: Mai dă-l în mă-sa pe Băsescu ăsta! Iaca, că s-a mai scos odată!

Apoi televiziunile și ziarele s-au repezit pe el ca să-l sfâșie și să-l mestece la nesfârșit, ca niște potăi flămânde la o ciozvârtă proaspătă, așa cum fac cu orice temă aruncată mediei de către președintele Băsescu. Și pentru o bună perioadă, absolut toată lumea a mușcat-o!

Mihai Răzvan Ungureanu părea un prinț călare pe un cal alb ce tocmai a ieșit dintr-un nor de unde veghease nevăzut și neauzit la interesul patriei mumă și care, de dragul țării sale și al poporului necăjit, își călca pe suflet și, în ciuda voinței și a pregătirii sale excepționale, venise să se sacrifice și să ne scoată din rahat, creând o pârtie de oameni buni și curați printre leprele astea de politicieni.

Luată prin surprindere, până și presa ostilă președintelui precum și adversarii politici au înghițit în sec și au mărturisit scrâșnit, printre măselele strânse cu ciudă, în fața tsunamiului de simpatie și admirație declanșat în opinia publică, că… de’, e adevărat cu nu are prea multă experiență politica dar, pentru un om cu o asemenea pregătire și prestanță, se poate acorda o șansă.

Nici un prim-ministru din istoria acestei țări nu a pornit la treabă cu un pedigree atât de fermecător ca M.R.U. Remarcat la vârstă fragedă ca un geniu de Iosif Sava, pupil al remarcabilului Andrei Pleșu, tânăr intelectual, profesor universitar la vârstă fragedă, excelent vorbitor și orator într-o sumedenie de limbi importante ale Europei, autor de cărți, lucrări și recenzii, doctor în istorie și june ministru de externe, șef al SIE de strajă intereselor națiunii, domnul Ungureanu părea Mesia politichiei românești. Plângeau de bucurie și emoție, tinichigii și ospătari, frizeri și negustori, filozofi și liiceni, cu toții laolaltă într-un spirit de comuniune cum de la Revoluție încoace, nu se mai întâlnise pe aceste meleaguri oropsite.

Chiar și susbsemnatul mi-am șters o lacrimă, pe furiș cu dosul palmei, atunci când am exclamat în rând cu lumea: Până aici le-a fost! Gata cu bolșevicul de Iliescu și hoțul de Năstase, imberbul Ponta și maturul Hrebenciuc, până aici le-a fost Bocilor, Rușanilor, Vadimilor și Vereștoilor, acestor lipitori lipsite de orice urmă de bun simț sau caracter. Timpul vostru a apus!

Ajuns într-un entuziasm general pe un soclu umflat ca o gogoașă, culmea este că primul care ne-a adus cu piciorele pe pământ a fost M.R.U însuși când, gospodărește și tenace, a început să-și dea singur cu ranga peste propriile-i țurloaie.

După ce i-a făcut senin pe sinistrații părăsiți prin nămeți bețivi și nesimțiți și a decretat că înotul nu este o prioritate pentru România, de ce oare înotul și nu alte sporturi? s-au întrebat mulți la momentul respectiv, premierul minune a început grațios să lupte cu propria sa umbră.

Crescut la umbra tătucului de la Cotroceni într-o lună câți alții într-o viață, brăduțul M.R.U a început să privească pădurea de sus deși vârful încă nu-i ieșise la soare, iar asta l-a costat. Așa a învățat Răzvan pentru prima oară în viață, sperăm, că trufia și prostia se plătesc. Căci, nu-i puțin lucru să fii primul prim-ministru dat jos de partidul care te-a numit în funcție, deși ai sprijinul președintelui.

Unii cetățeni, mai cârcotași din fire, ne-au adus aminte de vremurile când M.R.U s-a făcut luntre și punte să fie numit președintele uniunii studenților comuniști și când, de dragul unei sinecuri și a unor contracte dubioase ce au apărut subit de la OMV când a ajuns în post în Austria, și-a trădat primul ministru care îl pusese în funcție la Externe. Cam atunci a început domnului Ungureanu să-i crape smalțul și să i se ducă lustrul!

 După magistralul discurs ținut în fața cadrului de active ale PDL-ului, când i-a făcut boi pe barosanii din conducere și vaci pe cucoane, îndemnându-le să fie ,,ungurenii lui” intelectualul politician a ținut să dea cu bâta în baltă în continuare. 

Au fost și oameni binevoitori care au crezut în steaua lui, și nu puțini. Dar când aceștia îl sfătuiau să evolueze în registrul său de intelectual subțire, cel care dealtfel îl prinde și foarte bine și cu care l-a făcut zob pe Gâdea, musiu avea mâncărime în cur și luându-se după chipul său cioplit, se zborșa pe la manifestațiile lui Băsescu din țară urlând ca descreieratul cu pumnii pe sus și făcând halou de salivă în juru-i. Mi-a aduc aminte când l-am văzut pentru prima oară la televizor făcând asta, am închis aparatul și m-am dus la baie să-mi bag un deget în gât.

Alții l-au sfătuit să-și construiască singur cariera politică și să beneficieze de capitalul de imagine ce îi rămăsese, făcând un partid cu care să meargă singur la alegeri să se distanțeze de PDL, cu care dealtfel n-avea decât să se înfrățească post alegeri. Respectivii și-au făcut cruce când l-au auzit exclamând nedumerit: Da…, Băsescu mi-a zis să fac altfel?!

Rămas de capul lui, M.R.U a ținut-o cu oiștea în gard până a descentrat căruța. Conducător al unui partid curat de înnoire a vieții politice, sărmanul Mihai s-a înconjurat de fel și fel de fosile politice adunate de prin PDL, PSD sau PRM făcând apoi, bălăcindu-se jegos ca un tatulici, elogiul și albirea traseismului politic.

 De curând, Răzvan, dând viață proverbului ,,gura bate curu’” s-a gândit să intre și pe registrul folosit de un Diaconescu sau de un Becali practicând impetuos jocul de imagine în care cei enumerați adineaori sânt maeștri, adică: când nu ești în prim plan, fă o măscare, trage o bășină sau zi ceva, oricât de idiot ar suna, numai să nu te uite lumea! Auziți cum sună o declarație de acest gen din gura lui Ungureanu:

,,Confirm ca tara noastra poate fi oricand o posibila tinta a unor actiuni teroriste. Nimeni nu este astazi ferit in lume de acest pericol. Ceea ce spun este ca trebuie sa fim pregatiti pentru a contracara eventualele atentate teroriste. Gradul de pericol scade sau creste in functie de contextul international, iar asta poate fi vazut pe site-urile serviciilor de informatii”, a declarat Ungureanu, vineri seara, la Brasov, unde a participat la lansarea filialei judetene a partidului Forta Civica.”

Admirând această zicere, de nivelul ,, vorbește și nea Ion că și el este un om!” ne gândim să organizăm și noi o conferință în compensație și să afirmăm următoarele:

 ,,Confirmăm că domnul M.R.U. ar fi oricând posibil să fie ținta unor simpatii majore ale unei părții din populație. Nimeni nu este ferit de acest pericol. Ceea ce spunem este că trebuie să fim pregătiți pentru a contracara iminente decepții. Gradul de pericol scade sau crește în funcție de prestația lui, iar rezultatul va fi decis de președinte în urma analizei situațiilor oferite de serviciile de informații.” 

Iar ca tacâmul să fie complet, politicianul născut astă primăvară din spuma mării a anunțat că nu va apela la realizările sale intelectual universitare din Iași pentru a intra într-un Parlament în care simte el că i-a venit sorocul. Domnul M.R.U a ales să pășească în acest Parlament mergând pe mâna jupânului Falcă, finul oleacă interlop al chipului cioplit pe care îl poartă în gând, într-un colegiu obscur din Arad.

 Și cu aceasta, am aflat definitiv nu doar că regele este gol, ci că acesta este și laș!