Cred că nu există român care să nu fi auzit de bancul cu ursul și vânătorul! Dar pentru că eu nu scriu numai pentru români, am să încerc să fiu mai explicit:

Se făcea că într-o seară un vânător a ieșit la un stand ca să pândească ursul și să-l împuște. La început vânătorul a fost vigilent și scruta întunericul ca o piele roșie dar mai apoi țuica, papa bun că de… vânător nu poate fi orice sărăntoc, precum și obișnuința traiului ușor l-a făcut pe acesta să culce capul de-un copac și să tragă la aghioase. Ursul, atras de sforăituri, s-a apropiat de el și l-a evaluat cântărindu-l din priviri apoi, gândindu-se că era cam stătut de la atâta hibernare, s-a decis că decât să-l mănânce, mai degrabă i-ar trage-o, așa că vigilentul vânător s-a trezit cu dânsul întrânsul.

Pus pe răzbunări, Nea Vânătoru’ se prezintă a doua zi pus pe fapte mari și decis să-și facă din blana lui Mos Martin covoraș în dormitor așa că, vigilent și scrutător, se apucă de pândit. Totuși, țuica, papa bun ș.a.m.d. îl fac pe Moș Pușcoci să adoarmă din nou cu sughițuri astfel că, atunci când ursul dă de el în plimbarea-i nocturnă îi mulțumește Proniei și, bucuros că și-a găsit prostu’, îl mai ia o tură la pedale pe Neica Trăgaci.

Și, după cum știm de prin strămoși, a doua nu poate fi fără a treia, Nea Prietenul Pădurii își făcu apariția la stand cu curul cam opărit și, blestemându-și soarta în barbă, se apucă a treia oară de vânat ursul. Cu toate scobitorile puse în pleoape și pionezele presărate pe lângă cur, țuica și alea-alea, îl fac pe Nea Iubitorul de Biodiversitate să cadă din nou în mrejele lui Moș Ene așa că, atunci când ursul dă de el și rotindu-l vânjos îl pune în poziția de acuplare, Moș Martin nu se mai poate abține și, mângâindu-l drăgăstos pe bucă cu laba sa mare și păroasă, exclamă plin de mirare:

-Daa… Nea Omu, se pare că-ți cam place?!

Cam așa ar trebui să se simtă și electoratul român în general, cât și cel ieșean în particular.

A votat românul ca să scape de Boc și prostiile lui, iaca că acum a dat de maica Grapini și forfetarul ei!

A votat ieșeanul să se facă aeroport să aibă unde să aterizeze în siguranță cei douăzeci și cinci de parlamentari( incluzând aici pentru exactitate și pe cei doi miniștri), iaca că Ponta a alocat atâția bani pentru Iași cam câți a uitat pentru Târgu Jiu.

Se pare că în politica românească se schimbă doar ursul iar vânătorii de o viață mai bună și cei care merg la vot rămân la sfârșit doar cu tratamentul gratuit împotriva constipației aplicat de urșii noștri. Aceia care, mai deunăzi prin campanie, te minunai de cât aur poartă și cum cerșeau din poartă-n poartă!