Dor de Jiji

În aceste momente de adâncă tristeţe pentru ţară şi valorile ei, mai există şi oameni care nu cântă în incredibilul cor de admiratori şi pupincurişti al acestui ,,Cretin profund”, Neagu Djuvara dixit. Autorul rândurilor de mai jos este un vechi prieten din copilărie care face parte din acele generaţii care sunt astăzi pe ducă. Generaţii în care puteau exista ingineri cu aplecare spre artă, scris sau citit şi pentru care orizontul nu a fost niciodată suficient de departe pentru a-i împiedica pe oameni să-şi împlinească visele. Subscriu la acest text şi mi-aş dori să existe mai mulţi români care să observe că actualii ,,regii ai României” umblă goi şi au mutre de proşti!

 ,,Mo trezit muierea proasta dracu’, încă de dimineaţă ca să-mi arete la ştiri că te-or fost ascuns la mititica. Şi toţi care face comentarii acuma, o cârmeşte la vale şi urlă la lună ca cânele cheaun din bătătură. Gata cu verzişorii, publicitatea mascată, lovelele împrumutate şi returnate la Sfântu’ Aşteaptă. O să plângă după tine toţi, aşa cum fac io acuma. Că chioară mai  ie justiţia asta patroane. Teau ascuns după fileu, pe matale bre, mare războinic a luminii, făr’ să ţină cont că ne laşi făr d’apărare. Ei nu ştie cu cine se pune. Or să vadă când so ridica ţara pe picioarele de la spate. Se duce dracu ţărişoara asta. Procurorii este hoţi şi judecătoarele-toţi. Da’ lumea nu e proastă, că ştie ea şi e cu tine. În semn de protest s-or închide fabrici, biblioteci şi paserele o să refuză să mai zboară. Mi-o căutat împiedicata asta de Leana pân la ziuă tricou’ ăla cu ,,Free Gigi”, nu-ş unde dracu la pus de nu la găsit, or la luat săptămâna trecută la razie- băieţii. Da’, nu mă las. O să strig pân o să crep şi la procuror o săi trimit o jerbă. Las’ pe mine frăţioare, mâncaţiaş pana ta, că le arată moşu’, că care este situaţia de fapt. Tu doar să vorbeşti cu Giovanni să sară la cap dacă-i nevoie. În rest ce săţi mai spun? La noi la Mureş e jale Mare. Până şi fostu’ lider P.N.G. unu Borşan, a arborezat un steag în bernă. La început săracu’ de durere na nimerit culoarea, da’ la ajutat alţii, contra cost dupaia. Am înţeles că momental ieşti laRahova cu gaboru’ ăla şi cu masonu’. Şi cum te aşteaptă Nuţu şi cu Sile la sanatoriu la Jilava. Reghe şi Palmieru ia comandat la finu lor, cântecaciu ăla  cu voce de aur, o manea de reveneală pe când o să te întorci. Precis o vezi deseară la Taraf. Bă tată, să scrii vreo cinşpe cărţi, ca să-i areţ lu Bombonel că cinei şefu’. Egal ce şi cum, toată lumea ştie. Că noi teom  aştepta şo săi cântăm de dor lu Copos. Că când o să te-ntorci acasă, duşmanii o să fugă toţi şi Memeu no să mai poartă năframă cu broboadă. Dacă ai stat trei săptămână la bulău şi te-or făcut europarlamentar, trei ani or să te facă secretar general al N.A.T.O. Vezi să nu porţi kilt la înviorare, că nu se ştie cum e când Fane nu e lângă tine. Hai noroc şi să trăieşti. 

                                                                       Unu’ care te iubeşte  

 

 

        P.S. Nu vorbim neaparat despre acest caz punctual, pe nedrept mediatizat în exces, cât despre faptul că e înfricoşător să vezi câţi interlopi  ajung să conducă destine. Care printr-un inexplicabil blestem al naturii, sunt preluaţi din oglinda deformată, în chip de modele. De lupi care puşi la strunga stânii să păzească, fac ce ştiu ei mai bine: mint, convertesc şi fură, împroşcând cu dejecţii pe toţi cei care îndrăznesc să li-se opună. Malaxoare hâde în care mustesc înşelătorii şi turpitudini. Violatori cu perversiuni ai Limbii Române. Hoţie cât încape, opulenţă ostentativă cu un iz pestilenţial. O altă lume, lumea, lor. Cât să îi mai răbdăm  în lumea noastră?  

                                                  

                                                                           Călin Pintea.

Comments are closed.