Acum, că au trecut câteva zile şi spiritele s-au mai liniştit, cred că putem să privim în urmă fără a mai fi luaţi de valul emoţiilor şi am putea să tragem nişte concluzii asupra evenimentelor recent consumate.
Deşi construcţia noastră de europeni ne impune din start libertatea absolută a cuvântului, nu putem să nu medităm asupra faptului că dacă aceasta este dusă la extrem, cei care o practică trebuie să-şi asume o responsabilitate a pericolului iminent ce îi paşte din acel moment. Într-o lume plină de fanatici şi imbecili îndoctrinaţi de fel şi fel de şeici, în fapt nişte semianalfabeţi frustraţi, a practica libertatea absolută a opiniei, cu atât mai mult că ea este dusă în zona extremă a batjocurii şi grotescului, este un risc asumat. Pe care ziariştii de la Charly Hebdo şi l-au asumat dar pe care, sunt sigur, că nici unul dintre ei nu l-a evaluat corespunzător. Şi nici nu aveau cum! Pentru că o asemenea reacţie într-o societate normală nu poate fi explicată.
În ciuda tuturor manifestărilor de solidaritate faţă de francezi şi a valului uriaş de simpatie generată de această dramă, nu putem să nu observăm că Franţa s-a făcut de râs! Iar asta s-a întâmplat în acele 54 de ore suprarealiste în care cei trei terorişti, că de al patrulea nu s-a mai auzit nimic, au făcut din Paris şi nord-vestul Franţei terenul lor de joacă. Mai lipseau să facă un foc de tabără şi să participe eventual la o emisiune televizată pentru ca penibilul forţelor de ordine să fie absolut. Nu cred că în istoria vreunei poliţii doi tipi care au atacat patru patrule şi au fost angajaţi în schimburi de focuri cu acestea timp de minute bune să fi părăsit oraşul în care s-au petrecut toate acestea fără a fi măcar urmăriţi! Cât despre ridicolul în care s-au adâncit ,,celebrele” trupe RAID şi GIGN, care căutau prin păduri în timp ce urmăriţii luau masa prin benzinării şi se alimentau cu combustibil pe autostradă, va intra în folclorul oricăror forţe de ordine care se respectă. În definitiv, forţele de ordine au aflat de fiecare dată locaţia teroriştilor după ce aceştia şi-au comunicat-o în mod public! Ca o cireaşă pe tort, care poate da o dimensiune bulibăşelii autiste care au însoţit aceste evenimente, merită pomenit aici vechiul meu prieten Radu Banciu care după 48 de ore în care jandarmii lui Luis de Funes orbecăiau după terorişti, el susţinea plin de morgă că GIGN sunt cele mai bune trupe antitero din lume! Însă, acestea, nu se angajează în luptă cu cei doi de frică ca vreunul din membrii acestor comandouri să nu fie ucişi şi astfel Franţa să fie văduvită de un specialist de înaltă clasă în care s-a investit enorm! Absolut delicios!
Revenind la lucruri mai serioase, trebuie să ne punem întrebarea ce s-ar fi întâmplat dacă Franţa ar fi fost atacată de 50 de indivizi dispuşi să moară? Asta în condiţiile în care trei inşi au produs o hecatombă de vieţi omeneşti şi un asemenea dezastru în securitatea unui stat care se doreşte o putere europeană. E clar că numai prevenţia poate fi soluţia şi poate că a venit timpul ca serviciile secrete să se apuce cu adevărat de treabă! Şi, pe lângă ascultatul telefoanelor, atât de drag oricărui serviciu, să se apuce de chestiile alea mai vechi cum ar fi infiltrarea şi exploatarea informatorilor, neutralizarea factorilor de decizie şi a surselor de finanţare precum şi expulzarea elementelor suspecte.
În încheiere, aş vrea să medităm cu toţii cum s-ar fi descurcat România într-o asemenea situaţie având la conducerea celulei de criză pe deja celebrul Găbiţă Oprea supranumit ,,Interes naţional”. Şi nu putem să nu remarcăm ieşirea la rampă a domnului Tiberiu Niţu, procurorul general, care încearcă să profite de acest prilej pentru a impune legea ,,Big Brother”. Entuziasmul dânsului de a ciunti din drepturile şi libertăţile cetăţenilor români, garantate de Constituţie, poate fi explicată doar de relaţia sa încordată cu limba română şi vocabularul care o deserveşte! Ca de atâtea ori, autorităţile române ne demonstrează, prin înalţii săi reprezentanţi, că în momente de cumpănă ei au o cu totul altă agendă decât populaţia ţării pe care ei ar trebui să o slujească!