Precum zicala veche potrivit căreia un prost aruncă o piatră în apă şi o mulţime de deştepţi se dau de ceasul morţii încercând să o scoată sau măcar să înţeleagă de ce s-a întâmplat aceasta, tot aşa, presa românească pare captivată de misterul degetului în nas al coanei Nuţi. În frunte cu ,,maestrul Cristoiu”, ce pare a fi devenit captiv urii sale împotriva noului preşedinte şi supus unor contorsionări logice greu de înţeles pentru un om sănătos la cap, o serie de ziarişti au căzut în admiraţia ,,dârzeniei” cu care blonda fostului preşedinte îşi înfruntă soarta.
În loc să vadă tupeu de neam prost, ei văd un spirit liber. ,,Puteţi pune cătuşe lui Elena Udrea dar nu puteţi pune cătuşe adevărului” este o frază care ieşită din gura ,,Cucoanei ministru 10%” este ca şi cum Goebbels ar începe să propovăduiască virtuţile drepturilor fundamentale ale omului.
Care este diferenţa dintre ea şi ţiganii care strânşi cu uşa de procurori i-au dat în gât pe Fenechiu, madam Socol de la Siveco, preacinstitul Greblă sau finul lui Vlasov binecunoscutul Cristian Troacă. Văzută dintr-o perspectivă obiectivă, nici una!
Din totdeauna, în politica românească s-a crezut că lenea, prostia sau incompetenţa poate fi justificată cu teoria atât de dragă a politicienilor mioritici că ,, din păcate noi nu am comunicat suficient iar populaţia nu a înţeles cât ne-am zbătut noi aicea”. Au repetat-o de atâtea ori încât au ajuns chiar să o creadă şi ei. Aceasta este dealtfel şi explicaţia jocului de imagine a acestei escoace care astăzi, spre marea ei surprindere, este nevoită să se confrunte cu asumarea responsabilităţii hoţiilor ei.
În loc să caute explicaţii savante pentru gesturile retarde ale unei infractoare, lumea ar fi bine să se gândească că în timp ce protectorulul ei făcea apel la unitate naţională în faţa crizei, madam Nuţi ot Pleşcoi dijmuia cu 10% banii împrumutaţi de România pentru a supravieţui. Aşa că, pe lângă puşcărie şi recuperarea banilor ar fi bine să i se calculeze şi o dobândă la suma furată!