Peștele se împute de la cap și cocoșul la prohab

Dominique Strauss Kahn, zis DSK, a fost oleacă umflat de poliția americană din avionul Air France, ce tocmai se pregătea să decoleze către tărâmul unde violul și agresiunea sexuală sunt încadrate invers proporțional cu importanța individului. Mă refer la patria stângii, notre soeur France, unde bigamia lui Francois Mitterand și condamnarea la pedofilie a nepotului său în Thailanda, cel care a fost o vreme ministru al Culturii, sunt mici tușe de personalitate pe obrazul brăzdat de grija electoratului socialist.

Salvatorul economiilor europene, călărețul neînfricat al crizei, când s-a năpustit fluturându-și bărbăția în urma cameristei de origine africană, a făcut o gravă greșală de analiză, nepermisă pentru un bancher politic de anvergura sa. Tropăind ca un cimpanzeu în călduri, cămătarul stângist DSK a uitat că nu evoluează în patria cocoșului galic unde tentativele sale anterioare au fost încununate de succes în aplauzele justiției franceze.

De abia când a fost dat jos din avion în șuturi, în sens invers de cum se gestionează integrarea romilor în patria lui Sarkozy, DSK a avut ocazia să învețe pe pielea lui că justiția americană, lipsită de imaginația și rafinamentul celei franceze, are prostul obicei să aplice legea pentru oricine. Și dacă va mai scăpa din pârnaia din New York ar putea eventual să se consulte cu Romain Polanski referitor la determinarea în spațiu și în timp a judecătorilor americani.

Presa europeană, mai exact cea francezo-belgiană căci cea britanică mai avea puțin și orgasma de încântare, a pornit flașneta conspirației:

-E cusută cu ață albă domne! Un președinte independent ce nu percuta la americani era firesc să fie taxat! Tocmai acum când FMI-ul și-a plasat banii și urcă profitul la cer se găsiră și americani să-l faulteze!

-E mâna lui Sarkozy, zic ziarele de stânga mai bine informate. S-a văzut în sondaje detronat de DSK și s-a înțeles cu Obama să-l curețe!

Presa din Elada s-a pus pe plâns:

-Se va prăbuși Grecia! Tocmai acum înaintea semnării unui acord de ț-șpe miliarde de euroi. De mult spuneam noi și trăgeam un semnal de alarmă cu privire la mica noastră țărișoară căruia i s-a pus gând rău de către Germania și America! La luptă urmași ai lui Ahille! Să dăm foc la fețele de masă din hârtie și la scaunele de plastic de pe terase și să încingem una mică cu poliția! Dar repede, că de la 21.00 se deschid cluburile și ar fi păcat să pierdem distracția.

Din corul de bocete a națiunilor europene ce îl plâng pe șeful FMI, o pată de tăcere se aude din România. Oare ce se întâmplă cu cea mai entuziastă împrumutătoare a FMI-ului? Cum de nu s-a pronunțat?!

Singura explicație ar fi, că încă nu s-a sfârșit la București sindrofia de după realegerea umerașului politic ce răspunde la numele de Boc, dar după asta, să vezi ce mai chibzuială va purcede dinspre Cotroceni. Dilema lui Solomon, cea cu un copil și două mame va fi fix mielu ( pardon, dom Becali), pe lângă cea a lui Băsescu.

Căci, dacă ai în fișa postului sarcină să dai dreptate la licurici ce-o să te faci acum cu DSK-ul? Era băiat bun și nu punea gheață multă! Vin alegerile și tare bine ar fi prins comisionul de accesare al noii centuri de siguranță de 12 miliarde euro! Plus că … ce mare lucru i-a făcut cucoanei? Doar nu-i slană să se gate! Ar putea să-i dea cetățenie franceză în regim de urgență dacă renunță la plângere și apoi să o facă ministru sau ceva în genul ăsta. Uite, ar putea să o facă ministru al Francofoniei că și așa e neagră!

Gândul îl înveseli pe Președinte și mai turnă una mare. La anu’ facem noi Congresul Francofoniei și aș putea să o-ncerc o tură, să văd ce gusturi are Dominiq! Dacă ar face fițe și ar suna la poliție ar fi mișto, măcar m-aș face cu niște cătușe ca să stea fixă!

Dar să-l lăsăm pe președinte cu dilemele sale și să ne întoarcem la miezul problemei având siguranța că acesta va lua o decizie în interesul țării, ca întotdeauna, cum ar zice dalmațianul pitic de Cluj.

Din toată această dramă se poate trage o singură concluzie:

Și anume că salariile funcționarilor trebăluitori de la FMI sunt cu siguranță prea mici! Altfel nu se poate explica de ce Jeffrey Franks umblă prin București cu pantofi cu talpă pentru morți iar fostul posibil viitor președinte al Franței nu are 500 de euro pentru o studentă din Congo, care să-l răcorească!

 

 

Categorii:economie