De la o vreme, din cloaca mocirloasă în care se bălăcesc bărbaţii şi femeile politice ale naţiei se întrezăresc tot mai des sclipiri gălbui ce par să indice că din scârna în care grohăie aceştia, aurul începe să iasă din ce în ce mai mult la suprafaţă. Prin nu se ştie ce minune, pe măsură ce gâlceava dintre ei ajunge la cote paroxistice întreţinută fiind de mahalaua ce izvorăşte din felul lor de a fi, semnele bogăţiei fiecăruia par să iasă la iveală.

            Opinia publică care a mai rămas interesată de fenomenul politic asistă împărţită în două cete ( nu ştim exact care sunt cei nebuni şi care sunt cei mişei) la porcăială, iertând furăciunile favoriţilor şi condamnând plini de indignare matrapazlâcurile celorlalţi. Pentru orice om normal însă, peste toată această scenă de bătălie pluteşte o boare de retard, un fum de noaptea minţii şi un vuiet de fractură logică.

            Cât de prost ai putea să fii, ca să poţi accepta explicaţia Ioanei Băsescu care, după ce a cumpărat un apartament cu 700 000 de euro în 2009, justificându-l cu ,,vânzări anterioare” şi salariul de notar din Păuneşti!!!, descoperă brusc după patru ani că îi mai rămân 300 000 de euro ca să plătească avansul pentru 290 de hectare de pământ arabil? Şi în condiţiile în care orice cetăţean nu poate lua de la CEC un credit mai mare de 2 800 000 de lei, pentru ea, pentru că este tânără şi deşteaptă!, se face o excepţie şi se dau un million de euro credit. Iar faptul că taică-său se milogeşte la un adversar politic să îl păstreze în funcţie pe licheaua de bancher care i-a dat creditul se numeşte pentru iubitorii de dreapta ,, o intervenţie a garantului reformei din România pentru păstrarea ordinii constituţionale şi respectarea legilor”!

            Aidoma vehiculului financiar al preşedintelui (slavă Domnului, EBA nu este pregătită încă să jongleze cu concepte precum numerele), toţi oamenii politici au istorii dubioase în care ei sau apropiaţi de-ai lor descoperă brusc, cum din senin, aidoma anticului rege Midas,  pe tot ceea ce pun mâna se transformă în aur la o simplă atingere.

            Antonescu cu al său apartament de lux apărut brusc după semnarea alianţei ACD, Geoană cu a sa gaură de 1 milion de euro din fondurile de campanie, Voiculescu cu istoria sa sordidă de om de afaceri, Năstase cu mătuşile sale care se pare ca au aspirat acum vreo zece ani hălci mari din PIB-ul ţării sau mareşalul chiloţilor Oprea căruia i-au crescut în două zeci de ani averi pe care declaraţiile sale nu le pot cuprinde şi tot aşa mai departe. Gândiţi-vă la un nume de politician şi vă garantez că imediat vă veţi aduce aminte, cum s-ar zice la pachet, şi de un scandal financiar.  

            Întorcându-ne la legenda lui Midas, potrivit lui Aristotel, acesta se pare că a murit de foame deşi rugăciunile sale adresate zeilor fuseseră împlinite iar hapsânul rege era dăruit cu puterea de a transforma prin simplă atingere totul în aur. Legenda spune că Midas şi tatăl său Gordius, cel care a tăiat nodul Gordian, au trait cândva prin mileniul II înaintea de Christos, cu mult înainte de războiul troian. Deşi Homer nu ne spune nimic despre acesta, unii istorici ai antichităţii pomenesc totuşi de un rege Midas care  a condus Frigia spre sfârşitul secolului 8 î.C. înainte de ocuparea capitalei sale Gordium de către cimerieni, moment în care acesta s-ar fi sinucis. Dar, cei mai mulţi dintre istorici cred că Midas este acelaşi personaj istoric cu Mita, cel care era numit regele Mushki-ei în vechile texte asiriene care se refereau la anticul ţinut Cappadocian cunoscut astăzi sub numele de Anatolia.

            Ca să vezi, cum le ştie ea, Istoria, pe toate! Cum se repetă ea şi cum putem afla originile cuvântului Mita plecând de la capacitatea unora care, vremelnic fiind aleşi în fruntea bucatelor, îşi descoperă brusc talentul îmbogăţirii.

            Totuşi, ca să nu fim răutăcioşi, e bine să spunem că sunt oameni care au intrat în politică gata bogaţi. Sau cel puţin aşa susţin ei! Haideţi să luăm exemplul lui Relu Fenechiu; Studiindu-i cariera politică, e drept, indisolubil legată de cea financiară, poate nu Mita ar trebui să ne preocupe ci poate mai degrabă etimologia cuvântului Vama împreună cu toate beneficiile ce rezultă din practicarea ei pe un ţinut la fel de străvechi precum cel al Cappadochiei. Asta dacă nu vrem să facem o incursiune în istoria milenară a negustoriei practicate de populaţiile alogene stabilite aici cu urmaşii vechilor robi strămutaţi din vechea Indie.

             Dar, după cum tot Istoria ne spune, toate aceste negustorii nu prea au fost cu noroc pentru băştinaşi!